soț

Familia ‒ dragoste, angajament şi asumare

Doamnelor, nu v-aţi căsătorit cu un ghicitor, ci cu un om obişnuit, chiar dacă vedeţi ceva special în el. De aceea, trebuie să-i comunicaţi nevoile voastre. Domnilor, nu v-aţi căsătorit cu o femeie omniscientă, ci cu una care vă întreabă mereu: „La ce te gândeşti?”. Dacă ne dorim succes în căsnicie sau în prietenie, trebuie să ne comunicăm într-un mod foarte clar aşteptările.

Care este temelia vieţii conjugale fericite?

Să se întărească între voi dragostea nefăţarnică şi împreună-glăsuirea cu pace până la sfârşitul zilelor voastre.

În ziua nunţii aţi jurat să fiţi împreună „la bine şi la rău”

În ziua nunţii voastre aţi jurat să fiţi împreună „la bine şi la rău”. Soţul care uită asta poate face mai mult rău în viitor, decât crede el că ar face astăzi deschizându-se şi împărtăşindu-i soţiei toate problemele sale. Regula care trebuie să rămână este că problemele trebuie împărtăşite între soţi.

Iubirea din familie este temelia pentru împlinirea în viață și în veșnicie

Conceptul creștin de familie și de iubire familială are un caracter special. El este înrudit cu conceptul trinitar al lui Dumnezeu: o ființă umană nu poate exista complet singură. Ea devine pe deplin umană numai într-o relație de iubire cu alte ființe umane.​

Căsătoria înseamnă să încep totul cu „noi”

Soţia nu poate să spună: „eu voi merge acolo și acolo pentru că așa îmi place”, ci „noi vom merge”, pentru că vă repet, nu mai este liberă, nu este necăsătorită.

Neînțelegerile dintre soți – cum le depășim?

Când unul dintre soți are momente de slăbiciune umană și devine irascibil, bănuitor, leneș sau indiferent, bine ar fi ca amândoi să se uite pe sine pentru a putea privi în celălalt. Chiar cuvintele „mă uit la tine” trimit la o uitare de sine. Ca să pot să te privesc numai pe tine, trebuie să „mă uit” pe mine.

Scopul familiei creștine

Femeia trebuie să se mântuiască prin bărbat și bărbatul prin femeie. Acesta este scopul căsătoriei.

În lumea „relaţiilor de unică folosinţă”, amintește-ți: căsătoria este veșnică și Taină dumnezeiască

Atunci când oamenii ştiu că legătura căsătoriei este veşnică, se străduiesc să-şi depăşească slăbiciunile, să se smerească, să caute compromisul, nu să năzuiască din răsputeri să-l remodeleze pe celălalt. Familistul este dator să înveţe să-şi stăpânească vorbele şi gândurile, ca să nu-l poarte unde nu trebuie, căci de pe urma gândurilor noastre păcătoase, a vorbelor grosolane, tăioase, necugetate, suferim nu numai noi înşine, ci suferă şi cei care ne sunt dragi.

Mituri care ne sabotează împlinirea în căsătorie

În cultura noastră, există numeroase mituri, idei preconcepute, cu privire la căsătorie, care ajung să acţioneze din interior şi riscă să aibă efecte distructive asupra relaţiei dintre soţi. Reproşuri, acuze, conflicte interminabile sau tăceri îngheţate, sentimentul de însingurare, senzaţia că soţul/soţia nu ne mai înţelege pot avea drept punct de pornire ideile, aşteptările nerealiste cu care cei doi pornesc la drum.

Copiii nu sunt nici scopul căsătoriei, nici cei care omoară romantismul

Iubirea adevărată nu poate rămâne fără rod, dar rodul ei este multiplu și variat, nu poate fi limitat doar la procreare. Unitatea în căsătorie o creează numai iubirea. Refuzul nașterii de prunci, pe motiv că unitatea creată prin iubirea dintre cei doi soți ar fi suficientă, îl degradează și îl coboară pe om la nivelul unui căutător al plăcerii deșarte, dar și decretarea înmulțirii biologice drept scop unic sau primordial al căsătoriei îl coboară pe om la nivelul animalului. Este exclusă dorința de a nu avea copii acolo unde se afirmă iubirea.

Pagini