timp

„Timpul nu e ultima realitate!”

Omul capabil de viaţă spirituală simte mai puţin timpul. Fiecare ştie din experienţă că ceasurile fericite nu se observă când trec. Dimpotrivă, suferinţele puternice se experiază ca timp foarte lung, mai lung decât timpul matematic.

Coboară-te, ca să te înalți

Dumnezeu Însuşi l-a învăţat pe om să se înalţe. Precum El Însuşi S-a pogorât pe Sine, ca să-l ridice pe om, slujindu-i omului, asemenea şi omul este chemat să se pogoare, să se smerească pe sine, după pilda ce i-a fost dată de Ziditorul său, pentru a se putea înălţa.

Una este judecata lui Dumnezeu, şi alta judecata oamenilor

Greşelile omeneşti, ale mele, ale dumneavoastră, ale sinodalilor, ale patriarhului ‒ toate vor fi judecate de Dumnezeu. Căci una este judecata lui Dumnezeu, şi alta este judecata oamenilor. Cât de des se întâmplă ca lucrarea ce minţii întunecate de patimi i se pare a fi o greşeală să se descopere, cu voia lui Dumnezeu şi cu timpul, a fi lucrare sfântă, şi cununa să îl încununeze pe cel ce a lucrat aceea!

Fără Dumnezeu, nici pe noi înşine nu ne putem iubi

Toţi căutăm dragostea nesfârşită, dar şi îngerii şi noi suntem fiinţe limitate, ne mişcăm în spaţiu şi timp; le putem face numai pe cele ce au sfârşit, nu şi pe cele fără de sfârşit.

„Nu-ți fie frică, o să fie bine!”

În momentul în care cei doi s-au apucat de sudat, s-a întâmplat exact ceea ce prevăzuse marinarul: cazanul a explodat, cei doi au fost uciși, iar marinarul a fost aruncat în aer la o înălțime de 30 m. În clipa în care a străbătut aerul, și-a văzut toată viața sa, iar când  a ajuns la acea înălțime, a văzut-o pe Maica Domnului  cu mâinile ridicate, care i-a zis: „Nu-ți fie frică, o să fie bine!”.

Când omul face păcatul îşi pierde libertatea

Păcatul este supunerea omului faţă de patimi şi faţă de diavol. Omul ajunge la momentul în care doreşte binele, dar nu îl mai poate săvârşi: „Nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul ce nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc” (Romani 7, 19). Omul care s-a predat robiei păcatului suferă, dar este cu neputinţă a se elibera de aceasta fără ajutorul Mântuitorului Hristos.

Înaltpreasfințitul Ioan, Mitropolitul Banatului: Praznicul Naşterii Domnului are o dimensiune cosmică pentru că în el se unesc în chip real Cerul şi pământul (Scrisoare pastorală, 2017)

Rog pe Bunul Dumnezeu, la acest Praznic Dumnezeiesc, să-i binecuvânteze pe toți frații noștri și să-i mângâie pe cei ce sunt departe de țară, pe cei din spitale și din închisori, pe cei singuri și nemângâiați. Să vă învrednicească Bunul Dumnezeu să petreceți aceste Sfinte Sărbători în pace, cu sănătate și bucurie și să le ajungeți încă mulți ani!

O făclie de Înviere peste veacuri – Catedrala de la Curtea de Argeş

Aniversarea a 500 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș (1517-2017) este un prilej deosebit de a mulțumi cu evlavie lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra acestui sfânt locaș şi de a pomeni cu recunoștință şi venerație pe ctitorul acestui așezământ, Sfântul Voievod Neagoe Basarab.

Ceea ce sunt, vreau să și fiu

Se știe că în anul 257, la Roma, pe timpul împăratului Valerian, două tinere creștine surori, pe nume Secunda și Rufina, au refuzat să se închine statuii împăratului. Ele au fost torturate și apoi decapitate. „Ceea ce sunt, vreau să și fiu”, a rostit Secunda, de neclintit, dreaptă și bună în fața lui Dumnezeu, biruitoare asupra morții. Pentru cinstirea lor, pe locul unde se crede că au locuit, s-a construit o mânăstire.

Educaţia religioasă a tineretului, o preocupare continuă a Bisericii

Ritmul accelerat al mersului societăţii umane azi, cu transformările rapide ce au loc pretutindeni şi în toate domeniile, necesită un răspuns adecvat din partea Bisericii, găsirea unor noi forme de propovăduire a lui Hristos, „ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei XIII, 8), pentru a răspunde unor frământări şi căutări specifice timpului.

Pagini