viața duhovnicească

Cel mai mare dar – mântuirea!

Mântuirea sufletului nu ne vine de la sine, ci se dobândeşte cu trudă şi cu sârguinţă, căci nicio cunună sau premiu nu vine pe nemuncite. Ea nu stă în vorbe, ci în fapte, sprijinită pe dragoste către toţi oamenii. 

Mitropolitul Teoctist II – părinte și învățător al Moldovei timp de 20 de ani

În anul 1522 a terminat de zidit şi a sfinţit noua Catedrală a Mitropoliei din Suceava, aşezând în ea moaştele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou. Tot el a uns ca domni ai Moldovei pe Ştefăniţă Vodă, în anul 1517, şi pe Petru Rareş, în anul 1527, făcându-se la amândoi cel dintâi sfetnic, părinte şi duhovnic.

Vrem binele cel mare – dar uităm să facem binele cel mic

Oamenii pot coexista înţelegându-se fără cel mai mare bine – însă fără cel mai mic nu pot exista. Umanitatea piere nu dintr-o lipsă a binelui celui mai mare, ci dintr-o insuficienţă a acestui simplu bine, care pare mai puţin important. Cel mai mare bine nu este mai mult decât un acoperiş aşezat pe zidurile de cărămidă ale binelui celui mai mic.

Numai prin propriile noastre puteri nu putem face nimic bun

Smereşte-te, căieşte-te de râvna ta nechibzuită de mai înainte, socoteşte-te ultimul dintre toţi, cere ajutor de la Dumnezeu şi de la Preacurata Maică a Domnului şi vei primi uşurarea luptei şi vei cunoaşte că prin puterile noastre nu putem face niciun lucru bun.

Nevoința de șapte ani a Sfântului Ioan Iacob de la Neamț – la 30 de metri înălțime deasupra unui pârâu

Pe cei care veneau la peștera sa îi învăţa frica de Dumnezeu, îi îndemna la pocăinţă și le citea din scrierile Sfinţilor Părinţi, amintindu-le tuturor de ceasul morţii, de dragostea Domnului nostru Iisus Hristos răstignit pe Cruce, acolo, sus pe Golgota pentru noi, și de Ziua Judecăţii de Apoi. Îi învăţa să păstreze cu sfinţenie mare dreapta credinţă, chiar cu preţul vieţii. 

Cum arăta o zi din viața Sfântului Ioan Iacob de la Neamț

„În urmă cu aproape 2000 de ani L-au răstignit pe Domnul cei care nu L-au cunoscut. Dar acum îl răstignim noi, care ne-am botezat în numele Lui și pretindem că îl cunoaștem, purtându-i și numele.”

Când începe cineva să trăiască pentru cele duhovniceşti, nu se mai satură niciodată!

Să faci cele absolut trebuincioase şi să te întorci spre nefericirea lumii cu rugăciunea ta, când nu ai ce să dai.

Familie liniștită în jungla orașului ‒ se mai poate?

„Unde sunt cei care spun că nu-i cu putinţă să fii virtuos, când eşti tată de familie, când ai soţie, când trebuie să ai grijă de copii şi de slugi? Să se uite la dreptul acesta! Avea soţie, copii şi slugi, trăia în oraş, între atâţia răi şi călcători de lege. Și strălucea ca o scânteie în mijlocul oceanului, şi nu numai că nu s-a stins, ci a luminat şi mai puternic.”

Care este cel mai mare prejudiciu pe care ni-l aduce neatenția?

Cel mai mare prejudiciu al neatenţiei este acela că dezvoltarea duhovnicească a omului este complet stagnată.

Încearcă să rămâi în duh de pace şi smerenie

Chiar şi un lucru simplu cum e alfabetul nu l-ai putut învăţa, pesemne, de îndată, iar viaţa duhovnicească este o ştiinţă înaltă. N-o poţi deprinde cu repeziciune.

Pagini