Botezul Mântuitorului este botez cu apă, cu Duh Sfânt şi cu foc

Botezul nostru, al creştinilor, îşi are temeiul tot în această mare zi a Botezului Domnului. Dar este o poruncă specială dată de Mântuitorul Hristos după Învierea Sa, o poruncă lăsată către Sfinţii Apostoli, ca, mergând în toată lumea, să înveţe pe oameni şi să-i boteze în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Între botezul Sfântului Ioan Botezătorul şi botezul Mântuitorului Hristos este o mare deosebire. Botezul Sfântului Ioan este un botez al pocăinţei, un botez numai cu apă. Botezul Mântuitorului este botez cu apă, cu Duh Sfânt şi cu foc. Botezul Mântuitorului este cu totul superior acestui botez al pocăinţei. Botezul nostru, al creştinilor, îşi are temeiul tot în această mare zi a Botezului Domnului. Dar este o poruncă specială dată de Mântuitorul Hristos după Învierea Sa, o poruncă lăsată către Sfinţii Apostoli, ca, mergând în toată lumea, să înveţe pe oameni şi să-i boteze în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Abia în viaţa creştină botezul are un caracter special, de Taină, fiind una din cele şapte Taine ale Bisericii creştine. Ştiţi care sunt cele şapte taine ale Bisericii? În primul rând Botezul, apoi Mirungerea, sau Ungerea cu Sfântul Mir, Împărtăşania, Spovedania, Căsătoria, Preoţia şi Sfântul Maslu.

Şapte Taine legate cu cele şapte daruri ale Duhului Sfânt. Aceste Sfinte Taine se pot compara cu cele Şapte Laude ale Bisericii, pe care le ştim: Rugăciunea de la miezul nopţii sau Miezonoptica, Utrenia, Ceasul întâi, Ceasul al treilea, Ceasul al şaselea, Ceasul al nouălea, Vecernia şi Pavecerniţa.[...]

Botezul înseamnă scufundare, după un cuvânt grecesc. De aceea botezurile se săvârşeau în râuri, în catacombe, când erau în prigoană creştinii din primele veacuri, şi în locaşurile sfinte, adică în biserici. Prin secolele IV şi V, credincioşii care veneau la creştinism din păgânism, erau botezaţi în baptisterii, nişte biserici speciale pentru botez. Am fost într-un asemenea baptisteriu, în Siria, la mănăstirea Sfântului Simeon Stâlpnicul, din secolul V. O biserică rotundă, ce se numeşte rotondă. Acolo era locul unde se botezau catehumenii, adică cei care erau în vârstă şi veneau la botez. Mai pe urmă, însă, când creştinismul s-a mai dezvoltat, se botezau în acele baptisterii atât oameni mari, cât şi pruncii. După botez erau îmbrăcaţi în haine albe şi veneau de la baptisteriu – cum v-am spus că era în Siria, la Mănăstirea Sfântului Simeon Stâlpnicul – până la biserică în procesiune – preoţi, diaconi şi cântăreţi. Cântau din cântările botezului şi mergeau către biserică. Apoi înconjurau de trei ori biserica cântând şi, după aceea, intrau în biserică şi asistau la Liturghia credincioşilor, după care se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele Domnului.

Aşa era botezul în vechime. Cu vremea, botezul a început să se săvârşească în biserici, la nevoie în case sau în spitale.

 

(Arhim. Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Sofian, Ed. Episcopiei Romanului, 1997, pp. 81-84)

De la același autor

Ultimele din categorie