Cine poate spune că are o conștiință curată?

Această credinţă vie în existenţa după moarte a vieţii veşnice şi fericite a însufleţit mulţimea nenumărată a mucenicilor în primele veacuri ale creştinismului şi a făcut ca moartea să fie pentru ei cel mai îmbucurător fapt, în ciuda chinurilor lor cumplite.

Omul care are conştiinţa curată va putea trece liniştit pragul veşniciei ‒ moartea trupească. Un asemenea om va putea spune liniştit, împreună cu dreptul Simeon: „Acum slobozeşte, Doamne, pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace” (Luca 2, 29).

Dar a cui conştiinţă poate fi cu adevărat liniştită? A celui ce s-a străduit să vieţuiască cu adevărat creştineşte, a fost fiu ascultător al Bisericii, s-a împăcat cu Dumnezeu şi cu oamenii, s-a pregătit de moarte prin Taina Pocăinţei, care înlătură povara păcatelor ce apasă conştiinţa, şi a gustat Trupul şi Sângele lui Hristos în Taina Împărtăşaniei.

Având credinţă vie în acest adevăr, creştinul nu numai că nu se va teme de moarte, dar o va întâmpina chiar cu bucurie atunci când ea va veni la el. Această credinţă vie în existenţa după moarte a vieţii veşnice şi fericite a însufleţit mulţimea nenumărată a mucenicilor în primele veacuri ale creştinismului şi a făcut ca moartea să fie pentru ei cel mai îmbucurător fapt, în ciuda chinurilor lor cumplite.

(Arhimandrit Chiril Pavlov, Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 19)

De la același autor

Ultimele din categorie