La ce-ţi este de folos deznădejdea?

Sfântul Isaac Sirul spune: „Când arunci o mână de nisip în mare se risipeşte şi dispa­re, nu deranjează marea câtuşi de pu­ţin. La fel şi păcatele tale, când cad în oceanul nemărginit al milostivirii lui Dumnezeu, dispar îndată”.

Iarăşi zici: „Voi merge în iad, pen­tru mine nu există mântuire”. Gân­durile acestea înseamnă hulă, Îl „jignesc” pe Cel răstignit şi iubirea Lui de oameni nemărginită. Sfântul Isaac Sirul spune: „Când arunci o mână de nisip în mare se risipeşte şi dispa­re, nu deranjează marea câtuşi de pu­ţin. La fel şi păcatele tale, când cad în oceanul nemărginit al milostivirii lui Dumnezeu, dispar îndată”. Prin ur­mare, de ce deznădăjduieşti?

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spu­ne cu glas hotărât: „Dacă Dumnezeu te-a plăsmuit ca să te chinuieşti, este «bine» să deznădăjduieşti. Dar dacă bunătatea Lui te-a creat ca să te desfeţi de bunătăţile Raiului, la ce-ţi este de folos deznădejdea? Deznădej­dea «locuieşte» doar în iad. Deci, cât timp ești în viață, există mereu nădejdea mântuirii.” (Omilia 1, către Teodor cel căzut)

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, traducere de pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2012, pp. 61-62)

De la același autor

Ultimele din categorie