Pentru ce oarecând Avraam a văzut trei îngeri, iar Lot doi?

Avraam fiind desăvârşit şi depăşind cele arătate în chip văzut, fiind luminat în cunoaşterea Sfintei Treimi şi Unimi – pentru care pricină a mai primit un „a” ca adăugire la nume, ca unul care s-a apropiat de Unul prin cunoaştere –, în chip cuvenit a văzut trei îngeri.

Avraam fiind desăvârşit şi depăşind cele arătate în chip văzut, fiind luminat în cunoaşterea Sfintei Treimi şi Unimi – pentru care pricină a mai primit un „a” ca adăugire la nume, ca unul care s-a apropiat de Unul prin cunoaştere –, în chip cuvenit a văzut trei îngeri. Dar Lot, care nu a depăşit nicidecum cele văzute prin cunoaştere, ci Îl cinstea pe Dumnezeu din cele văzute şi necugetând cu mintea nimic mai mult decât acestea, nici nu a văzut mai mult de cele două, materia şi forma, din care sunt cele văzute, nici nu a cuprins cu mintea raţiunea cu privire la Unime şi Treime. Pentru aceasta a văzut doar doi îngeri. De aceea, când l-au zorit pe el îngerii şi l-au scos în grabă pentru a fi salvat în munte, a ezitat să urce pe munte, dar s-a rugat să meargă la Sigor, pentru o cunoaştere mai mică – fiindcă Sigor aşa se tâlcuieşte, „mic”.

Iar îngerii care l-au scos afară pe Lot semnifică cele două testamente, al Legii scrise, şi al legii după Evanghelia harului. Căci prin acestea este scos cineva şi scapă de înşelarea cu privire la cele sensibile şi prin acestea scapă cineva de foc. Dar are simţirea drept soaţă care urcă împreună cu el. Dacă, aşadar, aceasta se întoarce spre cele lăsate în urmă, devine stâlp de sare, rămânând pildă tuturor şi purtând deprinderea neschimbată a răutăţii celei în chipul sării. Şi dacă i se aduce vin de la sodomeni, ceea ce arată conceperile gândurilor necurate, cele două fiice îl îmbată pe unul ca acesta, pentru a zămisli. Prima fiică este pofta, fiindcă odată ce mintea trezeşte primele amintiri ale conceperilor, de îndată pofta, însoţindu-se cu ea, zămisleşte învoirea cu gândul, aşadar, imediat după, se apropie şi a doua fiică. Aceasta este plăcerea, cu care însoţindu-se, zămisleşte lucrarea cu fapta. Pentru aceasta, este blestemată o astfel de odraslă şi nu va intra în adunarea Domnului până la al treilea şi al patrulea şi al zecelea neam.

(Sfântul Maxim MărturisitorulÎntrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 106)

De la același autor

Ultimele din categorie