Pentru ce oarecând Avraam a văzut trei îngeri, iar Lot doi?

Lot, care nu a depășit nicidecum cele văzute prin cunoaștere, ci Îl cinstea pe Dumnezeu din cele văzute și necugetând cu mintea nimic mai mult decât acestea, nici nu a văzut mai mult de cele două, materia și forma, din care sunt cele văzute, nici nu a cuprins cu mintea rațiunea cu privire la Unime și Treime.

Avraam fiind desăvârșit și depășind cele arătate în chip văzut, fiind luminat în cunoașterea Sfintei Treimi și Unimi – pentru care pricină a mai primit un „a” ca adăugire la nume, ca unul care s-a apropiat de Unul prin cunoaștere –, în chip cuvenit a văzut trei îngeri. Dar Lot, care nu a depășit nicidecum cele văzute prin cunoaștere, ci Îl cinstea pe Dumnezeu din cele văzute și necugetând cu mintea nimic mai mult decât acestea, nici nu a văzut mai mult de cele două, materia și forma, din care sunt cele văzute, nici nu a cuprins cu mintea rațiunea cu privire la Unime și Treime. Pentru aceasta a văzut doar doi îngeri. De aceea, când l-au zorit pe el îngerii și l-au scos în grabă pentru a fi salvat în munte, a ezitat să urce pe munte, dar s-a rugat să meargă la Sigor, pentru o cunoaștere mai mică – fiindcă Sigor așa se tâlcuiește, „mic”.

Iar îngerii care l-au scos afară pe Lot semnifică cele două testamente, al Legii scrise, și al legii după Evanghelia harului. Căci prin acestea este scos cineva și scapă de înșelarea cu privire la cele sensibile și prin acestea scapă cineva de foc. Dar are simțirea drept soață care urcă împreună cu el. Dacă, așadar, aceasta se întoarce spre cele lăsate în urmă, devine stâlp de sare, rămânând pildă tuturor și purtând deprinderea neschimbată a răutății celei în chipul sării. Și dacă i se aduce vin de la sodomeni, ceea ce arată conceperile gândurilor necurate, cele două fiice îl îmbată pe unul ca acesta, pentru a zămisli. Prima fiică este pofta, fiindcă odată ce mintea trezește primele amintiri ale conceperilor, de îndată pofta, însoțindu-se cu ea, zămislește învoirea cu gândul, așadar, imediat după, se apropie și a doua fiică. Aceasta este plăcerea, cu care însoțindu-se, zămislește lucrarea cu fapta. Pentru aceasta, este blestemată o astfel de odraslă și nu va intra în adunarea Domnului până la al treilea și al patrulea și al zecelea neam.

(Sfântul Maxim MărturisitorulÎntrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 106)

De la același autor

Ultimele din categorie