Bucură-te de boală, fie că e spre îndreptarea ta, fie că e dovada iubirii lui Dumnezeu, vrând să te facă și mai bun.
Bucură-te de boală, fie că e spre îndreptarea ta, fie că e dovada iubirii lui Dumnezeu, vrând să te facă și mai bun. Numai bucurându-te de ea, îți e de folos: în primul caz, eliberându-te de păcat prin pocăință, în al doilea, sporind prin ea. Dar e mai bine să nu te socotești fără păcat.
O boală e de la Dumnezeu când omul n-a ajuns în ea printr-o patimă și nu întreține patima: de exemplu, de pe urma lăcomiei de mâncare, a desfrâului, a beției. O astfel de boală nu dă loc războiului, nemulțumirii, revoltei, supărării etc.
De-ți vine vreo boală și vreun necaz, nu te descuraja, ci mulțumește lui Dumnezeu că aceasta te face să te rogi și mai mult Lui și să nu-ți pui nădejdea în puterile tale. Cu cât simți mai mult slăbiciunile tale, cu atât te vei apropia mai mult de Dumnezeu, punându-ți nădejdea în El (II Corinteni 12, 10).
(Drd. Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică: Notele de subsol ale Filocaliei românești. Volumul I, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 184)
Despre Asist. dr. Alexandru Prelipcean
Alexandru Prelipcean este asistent universitar al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iași, doctorand în cadrul Universității „Aristotel“ din Tesalonic și doctorand la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași.
