Virtutea, iată, aceasta este adevărata vrednicie a creștinului ortodox! Și dacă ne-am trudit foarte să agonisim această virtute, niciunui om nu îi este cu putință să ne lipsească de ea, nici chiar diavolului! De ea ne putem lipsi numai noi singuri, dacă suntem necredincioși lui Hristos, dacă dăm rea folosință voii noastre slobode. Dumnezeu a dat omului suflet nemuritor, menit să fie lăcaș al Sfintei Treimi (Ioan 14, 23).

Sufletul acesta este ca o cetate de necucerit pentru vrăjmași! Niciun vrăjmaș nu poate să o cucerească cu sila și să intre cu biruință în ea. Dar vedem zi de zi, ceas de ceas, cum multe suflete omenești deschid diavolului porțile sufletului, prin împlinirea patimilor – mândria, răzbunarea, răutatea și altele – și dau cheile [sufletului] în mâinile lui!

De nu ar deschide singur porțile sufletului său înaintea vrăjmașului, nimeni nu ar putea pătrunde să îi aducă pagubă!

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 49)