Dacă aș muri mâine, m-aș mântui?
„Mă uit la tine. Curând vei muri.” L-am întrebat: „Şi cât de curând?”.
Îmi amintesc o lecţie pe care mi-a dat-o monahul, părintele Serafim. Chilia lui era nu departe de a mea, şi nu arareori treceam prin faţa ei. Noi ne întâlneam destul de des. Odată, mă aflam bolnav. El m-a văzut şi mi-a zis:
– Mă uit la tine. Curând vei muri.
L-am întrebat:
– Şi cât de curând?
– Presupun, răspunse el, că nu mai ai decât doi ani de viaţă.
– Părinte Serafim, îi spun eu, înseamnă că nu mă socoţi monah?
– De ce zici asta?
– Mi-e teamă să nu mă duceţi în rătăcire, căci eu în fiecare zi gândesc la moarte, iar dumneata îmi spui că o să mai trăiesc încă doi ani.
Atunci mi-a răspuns:
– Chiar dacă ţi-aş fi spus „încă şase ani”, nici atunci nu ne vor ajunge zilele ca să ne pocăim.
Aşa a ştiut el să răspundă la „mustrarea” mea.
(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovniceşti, volumul I, Editura Accent Print, p. 128)
„Tinerețea, fiule, dacă are smerenie și nevinovăție, ajunge”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro