Un fiu sufletesc i-a cerut cândva o binecuvântare şi multă vreme bătrânul nu i-a îngăduit să facă ce dorea. Mai târziu, iarăşi i-a cerut aceeaşi binecuvântare, iar Părintele Paisie i-a răspuns cu blândeţe:

- Dumnezeu face voia celor ce se tem de Dânsul! Să nu ai nici o îndoială în cuvintele spuse de Duhul Sfânt!

Altă ucenică, fiind cu ascultarea la Ierusalim, era tulburată de unele ispite obişnuite şi a cerut sfatul bătrânului. Iar el i-a scris printre altele: “Maică, să ai răbdare, că nimic nu putem dobândi fără smerenie şi răbdare. De ce să fii aşa tulburată? Ţi-a bătut cineva cuie în palme, asemenea lui Hristos? Sau ai răni în mâini şi picioare, cum a avut Domnul pentru mântuirea noastră?”… Aceste puţine cuvinte, au adus iarăşi pacea lui Dumnezeu în inima ei.

Altui ucenic i-a dat bătrânul acest scurt sfat:

- Să ai credinţă în Bunul Dumnezeu şi să mergi înainte cu nădejde, că nu aici este viaţa, ci dincolo! Să ne facă Dumnezeu parte de un colţişor de Rai!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, pp. 118-119)