Ev. Matei 20, 1-16

 

Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa. Și, învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Și, ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piață fără lucru. Și le-a zis acelora: Mergeți şi voi în vie, şi vă voi da ceea ce vi se cuvine. Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot așa. Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie, şi veţi lua ceea ce vi se cuvine. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei din urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar. Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceştia de pe urmă au lucrat un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arșița. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. Oare nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă; că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.