Într-o noapte, în anul 1821, la chilia unde era păstrată icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a năvălit o ceată de răufăcători conduşi de Stamate Tâlharul, cunoscut pentru nenumărate jafuri în zona Peninsulei Halkidiki. Pe atunci, chilia aceasta era locuită de doi monahi bătrâni şi avea renumele de a fi una dintre cele mai bogate chilii din Kapsala.

La miezul nopţii s-au dus la chilie şi au bătut în poartă. Sfântul Gheorghe, sub chipul unui tânăr, le-a deschis şi i-a poftit pe tâlhari la masă, în arhondaric. După ce i-a lăsat să mănânce, sfântul i-a legat pe tâlhari cu lanţuri nevăzute, apoi a dispărut. Tâlharii au rămas legaţi şi nemişcaţi.

Treziţi de ţipete, bătrânii i-au găsit pe tâlhari legaţi cu lanţuri nevăzute şi au rămas uimiţi, înţelegând că a avut loc o minune. Apoi, ce doi monahi au alergat la biserică, au luat icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi le-au arătat-o tâlharilor. Aceia, văzând icoana, l-au recunoscut pe tânărul ce-i legase şi pocăindu-se de îndată, eliberaţi de legăturile nevăzute, au căzut la pământ şi s-au închinat icoanei Sfântului Gheorghe.

După ce au fost eliberaţi, tâlharii au făcut multe daruri acestei chilii, iar Stamate a mers la Karulia, unde a zidit o colibă cu o bisericuţă închinată Sfântului Gheorghe. Se spune că el ar fi primul care s-a sălăşluit la Karulia.

De atunci, din 1821, icoana aceasta este supranumită „Faneromenos”, adică „cel ce s-a arătat”. În anul 1982, icoana a fost mutată în paraclisul Adormirii Maicii Domnului din katholikonul Mănăstirii Pantocrator.