După întreruperea călătoriei lui și după încredințarea lui prin acest mijloc că acolo trebuie să rămână, a început cercetarea practică a locurilor din apropiere, începând cu părțile mai înalte ale zonei.

Mai la nord de Portul din Pafos la o înălțime corespunzătoare poziței Muntelui Albinelor, la o distanță de aproximativ 15 km, unde se află încă și astăzi mănăstirea sfântului, a întâlnit, într-o vale împădurită și liniștită, un pisc cu mica peșteră care va deveni locuința lui permanentă, adevărata arenă a marilor lui lupte, unde triumful nevoințelor sale va îmbogăți toată pliroma Bisericii.  

Pe data de 24 iunie a anului 1159, ziua de prăznuire a nașterii cinstitului Înainte Mergător, a avut loc descoperirea peșterii lui, fapt foarte important pentru el. Începătorul vieții celei pustnicești l-a condus pe imitatorul lui la locul luptelor sale. Plăcut-a sufletului lui această peșteră pustnicească și o considera ca pe un dar și o binecuvântare a dragostei lui Dumnezeu. „În locul celei din Muntele Latros[1], Dumnezeu mi-a dăruit piscul acesta și cea mai strâmtă peșteră, care era pustie și odihnă feluritelor păsări, dar mie îmi era drag din pricina liniștii locului pe care am vânat-o până în Septembrie, am săpat-o și am cercetat-o jur împrejur până pe șase septembrie, iar până la Sfânta Înălțare a Cinstitei Cruci am fixat jertfelnicul sfintelor slujiri”[2].

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Editura Sfânta Mare Mănăstire a Vatopedului, Sfântul Munte, 1988)