Biserica Sfântul Ioan „Vânătorul” – Atena

 

Parohia Sfântul Ioan Vânătorul este unul dintre cele mai renumite și mai vechi locașuri de cult din Atena, povățuind duhovniceşte și slujind poporul lui Dumnezeu de mulţi ani.

Chiar înainte de a deveni o parohie, pe când era un metoc al Mănăstirii Sfântului Ioan Vânătorul de pe Muntele Hymettus, vechea biserică a atras mulți închinători datorită faimei sale. Aceasta a fost construită pe la mijlocul secolului al XV-lea și avea două altare, unul închinat Sfântului Ioan Botezătorul și celălalt Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei. În secolul al XVII-lea, biserica a fost împodobită cu fresce în stilul artei populare; temele frescelor au fost alese strict după tradiţia iconografică ortodoxă. În acea perioadă, slujbele erau săvârşite de iconomul metocului numai în zilele de sărbătoare, pentru că nu existau locuitori în zonă. Datorită faptului că biserica era înconjurată de ogoare, a fost numită şi „Sfântul Ioan din ogoare”.

Sfântul Nicolae Planas – primul paroh al bisericii

În 1884, prin aşezarea în zonă a opt familii, dar și închiderea Mănăstirii Sfântul Ioan Vânătorul de pe Muntele Hymettus, mica biserică a devenit centrul noii parohii Sfântul Ioan Vânătorul. Binecunoscutul Sfânt Nicolae Planas a fost numit ca prim preot al parohiei. El a slujit la biserica Sfântul Ioan timp de 50 de ani, până la trecerea la Domnul, în ziua de 2 martie 1932. Iconarul Fotis Kontoglu (1895-1965), care i-a fost ucenic, îl descria astfel: „Cunosc un preot în Atena. E cel mai smerit dintre preoţi şi cel mai simplu dintre oameni. Pentru orice slujbă, dacă-i dai o drahmă sau cincizeci de bani (o sumă derizorie), îi ia. Dacă nu-i dai nimic, nu cere. Pentru trei drahme face priveghere de toată noaptea cu Liturghie, Pavecerniţă, Vecernie, Utrenie şi Ceasuri, toate acestea durând nouă ore. Orice pomelnic cu numele morţilor odată luat îl ţine pentru totdeauna. La fiecare proscomidie pomeneşte 2-3.000 de nume. Nu se plictiseşte niciodată”.

Personalitatea şi viaţa Sfântului Nicolae Planas au făcut faimoasă şi parohia sa. În bisericuţa în care slujea regulat veneau credincioşi din toate colţurile Atenei. Această situaţie a contribuit la urbanizarea zonei, care a atins cel mai înalt nivel în 1922, după genocidul grecilor din Asia Mică, când refugiații greci veniţi din orașele anticei Ionii s-au stabilit aici și au creat, astfel, o nouă suburbie a Atenei.

Ca urmare a dezvoltării orașului și a creşterii numărului de locuitori din zona parohiei, mai mulți preoți slujitori au fost numiţi la parohie. În același timp, s-a decis ridicarea unei noi biserici.

Zidirea noii biserici

Piatra de temelie a noii biserici, închinată Sfântului Ioan Botezătorul, a fost pusă pe 4 septembrie 1955 de arhimandritul Timotheos Katsigiannis, Arhimandritul Athanasios Papadopoulos, arhimandritul Panagiotis Stasinopoulos, Iconomul Ioannis Dimopoulos și Antonios Gavalas. A fost prezent şi primarul din Dafni, domnul Michalopoulos.

Datorită dimensiunilor sale, a fost nevoie de mai mulţi ani pentru ca biserica să fie finalizată. Astfel, sfinţirea bisericii a fost săvârşită 15 ani mai târziu, în data de 18 octombrie 1970, de către IPS Vasilios, Episcop de Evripos, în prezenţa membrilor consiliului parohial: protoprezbierul Antonios Gavalas, epitropul Triantafillos Karatasakis, Antonios Synodinos, Ioannis Christeas, Konstantinos Zigouras, potrivit inscripției de marmura de pe partea dreapta a intrării în Biserică.

Din păcate, vechea biserica – construită în secolul al XV-lea – nu a mai putut fi salvată și a fost demolată, păstrându-se doar altarul, care se află în spatele altarului noii biserici. Mai târziu, când se lucra pentru lărgirea străzii Vouliagmeni, s-a decis ca vechiul altar a fie demolat; distrugerea a fost evitată în mod minunat, datorită faptului că utilajele s-au defectat.

În timpul construcției noii linii de metrou din Atena au apărut fisuri în partea de apus și în subsolul bisericii noi; de îndată a fost demarat un program de consolidare, sub coordonarea Metro Corporation Attikon, care a fost finalizat în anul 2003, în timpul Arhimandritului Grigorios Tsakalis.

Arhitectura

Biserica este construită într-un stil bizantin aparte, în formă de cruce cu o cupolă. Intrările sunt decorate cu scări elegante și arcade. Un alt rând de bolți separă pridvorul de restul bisericii. Din partea dreaptă a pridvorului coboară o scară la subsol, unde se află Paraclisul Sfântul Haralambie și biroul parohial, precum şi cantina săracilor - unde zilnic sunt pregătite şi împărțite 60 de porţii de mâncare. Biserica a fost proiectată şi construită de arhitectul D. Konstas.

Iconostasul este o capodoperă a celebrului sculptor Theophilos Nomicos, realizat în 1973. Frescele, cu excepția celei de deasupra altarului, au fost realizate de către celebrul pictor D. Karousos și asistentul său, G. Pantazis. Biserica este foarte bine întreţinută, ceea ce arată dragostea şi preocuparea enoriașilor.

Îndrumări pentru pelerini

Astăzi, biserica Biserica Sfântul Ioan „Vânătorul” adăposteşte racla cu moaştele întregi ale Sfântului Nicolae Planas, canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 1992. Paroh al bisericii este părintele Ieronymos Nikolopoulos, iar împreună-slujitor este părintele Epifanios Xyggoros.

Cel mai uşor de ajuns la această biserică este să luaţi metroul spre staţia „Agios Ioannis”. Ieşirea de la metrou se află chiar în faţa bisericii. Biletul de metrou din Pireu la Agios Ioannis şi apoi până la aeroport costă, în total, 8 euro.

Moaștele Sfântului Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriţi (galerie FOTO)

De la același autor

Ultimele din categorie