Peştera de la Katunakia de Sus – Muntele Athos

 

În extremitatea de sus a Katunakiei, în spatele Colibei „Sfântul Ipatie”, se vede o peşteră care pare să fie, dacă nu cea mai mare din Muntele Athos, una dintre cele mai mari.

După tradiţie, această peşteră a fost locuită prin secolul al X-lea de asceţi care au venit din Egipt sau din Palestina. Aceştia aveau râvna să postească, aşa cum posteau şi în acele locuri ale lor de baştină călduroase, de unde veniseră mai înainte. Cuviosul Atanasie Athonitul i-a sfătuit să nu urmeze obiceiul pe care l-au avut în acele locuri de unde veneau ei şi să mănânce mai des şi mai bine, fiindcă în părţile acestea ale Athosului clima este mai aspră. Însă aceştia nu au ascultat, ca să nu strice rânduiala pe care au avut-o; şi aşa, nu au suportat această climă şi au murit.

În această peşteră se spune că a trăit, pentru o anumită perioadă de timp, şi Cuviosul Ilarion de la Ivir (†1864). Bătrânii povestesc că în timpul stăpânirii turceşti a fost peşteră de tâlhari.

De asemenea, pe la mijlocul secolului al XX-lea, în această peşteră s-a nevoit şi părintele Efrem Kutalas, cel sărac şi lipsit de bunuri materiale. A fost numit aşa, fiindcă confecţiona linguri de lemn (gr. κουτάλι = lingură). Bătrânul Efrem a prefăcut peştera în sălaş dumnezeiesc, pentru că a sfinţit-o cu viaţa lui cea sfântă. Din pricina multei umezeli din peşteră, precum şi a nevoinţei lui, mai târziu s-a îmbolnăvit de tuberculoză. De aceea a fost nevoit să-şi zidească singur o colibă puţin mai departe de peşteră, într-un loc însorit.

Astăzi, în peştera pustie se văd doar ruinele locuinţelor dărâmate.

De la același autor

Ultimele din categorie