Părintele Cleopa, monahul coborât din icoană

Cu gândul plin de recunoștință și evlavie la cel care ne dorea să „ne mănânce” Raiul simt că, de acolo, din Împărăția Cerurilor, unde nădăjduia ca toți să ajungem, mijlocește la Hristos pentru noi toți, alături de sfinți și de îngeri. Poate că nu peste mult timp, 2 decembrie va deveni ziua proslăvirii sale când, cu toată evsevia, ne vom pleca genunchii în fața icoanei Cuviosului Cleopa de la Sihăstria, rugându-l stăruitor să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi pentru frații de un sânge și o credință cu el.

Începutul lui „undrea” ne-a înlesnit întâlnirea cu unul dintre marii duhovnici ai României, Părintele Cleopa Ilie, căci în ziua de 2 decembrie a anului 1998, iscusitul duhovnic din Sihăstria Neamțului și-a început călătoria către Raiul pe care ni-l dorea tuturora. Înscriindu-mă în rândul persoanelor ce au primit binecuvântarea iscusitului duhovnic, aș vrea să rememorez aici prima mea întâlnire cu el.

Era într-o zi de septembrie, când vara și toamna se îngemănau într-o admirabilă îmbrățișare. Egumenul de atunci al Vovideniei îmi dăduse blagoslovenie să merg, alături de alţi vieţuitori ai obștii, într-un pelerinaj la Mănăstirea Sihăstria. Am pornit pe jos, precum cândva monahii celor două lavre, Neamț și Sihăstria, care treceau adesea peste munte pentru cercetare și sporire duhovnicească, aidoma părinților de odinioară ai patericului. Am depăşit pasul Brăilencei, străbătând Braniștea prin satul Leghin apoi, pe valea buclucașei Ozana și a pârâului Secu, ne-am îndreptat către Sihăstria, făcând un popas la ctitoria lui Nestor Ureche, spre a ne închina în biserica tihnitei chinovii. Un soare cald, tomnatic, ne-a cuprins în lumina sa moale, aurie, topindu-ne sufletele. Însoţitorii mei se arătau la fel de încântați ca mine. Nici nu îndrăzneam să articulăm vreo vorbă, căci frumusețea codrului ne-a învăluit într-o liniște adâncă, străpungându-ne întreaga ființă cu o nespusă bucurie, însoţită de dulcea nădejde că la capătul drumului vom regăsi, înmărmurită între codri, din bătrâne veleaturi, Mănăstirea Sihăstria. Cărările pitoreşti ne îndemnau la meditație, măguri și obcine domoale se înșirau înspre miază-noapte, iar norii, tiviți cu chenare aurii, ne întovărăşeau. Poieni largi, împestrițate cu frunze cărămizii, împrăștiau în amiaza luminoasă miresme asemănătoare tămâii. Într-o astfel de simfonie a culorilor şi aromelor, uimiţi de mândrele peisaje, am ajuns la Sihăstria cu dorinţa de a lua binecuvântare de la Părintele Cleopa. După ce ne-am închinat în biserică, am pornit către chilia sfinţiei sale. Nins de vreme, coborât ca dintr-o icoană, ne-a întâmpinat. Deși ostenit după atâta corvoadă duhovnicească, venerabilul călugăr nu ne-a refuzat. Blând, ne-a poftit în cămăruţa sa cuminte, luminată de nelipsita candelă aşezată în fața multor icoane, devenite ferestre ale Cerului.

I-am sărutat sfios mâna: era firavă, purtată parcă de Duhul Sfânt, dar neatinsă de ridurile nemiloase ale timpului. Ne-a povățuit cu un grai blajin, uneori ferm, ca al unui bunic sfătos, dar responsabil. Împreună cu părinții însoțitori am cerut înțeleptului monah cuvânt de învățătură pentru diverse situații ori ascultări. M-a uimit capacitatea sa de a oferi un răspuns profund tuturor întrebărilor puse nu doar de noi, ci și de ceilalți pelerini prezenți acolo. A continuat cu frumoase pilde și sfaturi. Am coborât de la chilia părintelui adânc emoționat, căci pelerinajul se transformase într-o întâlnire cu un om ce purta aura sfințeniei. Câte mii de creştini nu au plecat din casa lui cu aceeași impresie!? Au urmat numeroase alte revederi, însă nu voi insista asupra inspiratelor învățături sădite în sufletele celor ce-l ascultam, sorbindu-i vorbele rostite cu putere; nu voi stărui nici asupra calităților, harismei Părintelui Cleopa.

Mă gândesc la impactul avut de chibzuitul duhovnic al Sihăstriei asupra miilor de pelerini care i-au pășit pragul, l-au întâlnit în diverse situați sau, de ce nu?, au făcut cunoștință cu el din paginile cărților sale atât de citite și căutate. Mai târziu, Dumnezeu mi-a oferit șansa să trăiesc momente ce mi-au confirmat plenar faptul că Părintele Cleopa nu este prezent doar în librării, biblioteci, în pomeniri ori comemorări, în emisiuni radio sau TV, ci îndeosebi în sufletele celor care l-au cunoscut și iubit.

Cu gândul plin de recunoștință și evlavie la cel care ne dorea să „ne mănânce” Raiul simt că, de acolo, din Împărăția Cerurilor, unde nădăjduia ca toți să ajungem, se roagă la Hristos pentru noi toți, alături de sfinți și de îngeri. Poate că nu peste mult timp, 2 decembrie va deveni ziua proslăvirii sale când, cu toată evsevia ne vom pleca genunchii în fața icoanei Cuviosului Cleopa de la Sihăstria, rugându-l stăruitor să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi pentru frații de un sânge și o credință cu el.

De la același autor

Ultimele din categorie