Părintele Paisie Olaru – Despre duhovnicie
Dacă cineva se abate de la datoria lui şi nu ascultă de sfatul duhovnicului, el singur va răspunde înaintea lui Dumnezeu. Duhovnicul însă, este dator să se roage lui Dumnezeu pentru întoarcerea lui şi să-l ierte.
Vi se pare mai grea duhovnicia mirenilor sau a călugărilor?
Este mai grea duhovnicia călugărilor şi a preoţilor decât a mirenilor, fiindcă preoţii şi călugării au făgăduinţă şi răspundere mai mare. Ei cunosc cuvântul lui Dumnezeu şi Sfintele Canoane, dar nu-şi împlinesc datoriile lor; adică greşesc cu voia şi cu ştiinţa lor. Iar mirenii au răspundere mai mică şi mulţi greşesc din neştiinţă. Aici se împlineşte cuvântul Sfintei Evanghelii, care zice: „Cui i s-a dat mult, mult i se cere, iar cui i s-a dat puţin, puţin i se va cere”.
Este bine să îndemnăm pe cineva la călugărie şi la preoţie sau nu?
La călugărie, mai ales, este bine să îndemnăm, iar la preoţie este mult mai greu. Numai la scaunul de mărturisire se poate constata dacă fiul duhovnicesc are înclinaţie spre bine sau spre rău, dacă are voinţă să se păzească şi pe viitor de păcat şi dacă iubeşte viaţa curată. Totuşi, este bine să-i mai amânăm un timp de la călugărie, ca nu îndată să se hotărască şi apoi să-şi schimbe hotărârea. La preoţie, noi îndemnăm şi recomandăm numai pe cei ce au viaţă curată şi nu sunt opriţi de Sfintele Canoane. Altfel, nu.
Dacă vreun fiu duhovnicesc nu ascultă şi devine rău, duhovnicul lui are vreo vină înaintea lui Dumnezeu?
Dacă cineva se abate de la datoria lui şi nu ascultă de sfatul duhovnicului, el singur va răspunde înaintea lui Dumnezeu. Duhovnicul însă, este dator să se roage lui Dumnezeu pentru întoarcerea lui şi să-l ierte.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, Iaşi, p. 22)
Pregătirea celui ce se împărtășește
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro