Cuviosul Varsanufie Sihastrul, egumen al Schitului Sihăstria (secolele XVII-XVIII)

Acest cuvios egumen a povăţuit obştea Schitului Sihăstria din Neamţ spre sfârşitul secolului XVII şi începutul secolului XVIII. Avea o viaţă cu totul aleasă şi era cinstit, atât de părinţii din schit, cât şi de sihaştrii din împrejurimi. Tuturor le era egumen şi părinte duhovnicesc.

Egumenul Varsanufie a primit în schit pe fericita Teodora, pe care apoi a încredinţat-o ieroschimonahului Pavel, ca s-o aşeze la pustie în pădurile Sihlei. Tot el odihnea în obştea sa pe sihaştrii din pădure, cărora le dădea Trupul şi Sângele Domnului, precum şi cele de nevoie. Alteori îi cerceta la colibele lor şi trimitea fraţi din schit să îngrijească pe cei bolnavi şi să le ducă de mâncare.

La începutul secolului XVIII, uitându-se cu totul numele Cuvioasei Teodora de la Sihla, egumenul Varsanufie a fost singurul ales de Dumnezeu ca să descopere peştera ei. Văzând păsările cerului ducând fărâmituri de pâine de la trapeză către Sihla, a trimis doi fraţi să meargă după păsări, până au aflat pe plăcuta lui Dumnezeu, Cuvioasa Teodora. Apoi, îndată a rânduit un duhovnic ca s-o împărtăşească şi s-o îngroape la Sihla, în peşteră. Sub povăţuirea acestui fericit egumen, Schitul Sihăstria a trăit cea mai aleasă epocă de înflorire duhovnicească din istoria sa, fiind numărat alături de marile sihăstrii din Moldova, ca: Pocrovul, Vorona, Agapia Veche, Rarăul, Sihăstria Ceahlăului şi altele. La începutul secolului XVIII, Schitul Sihăstria număra peste 20 de sihaştri. Toţi duceau desăvârşită viaţă de obşte, în post, tăcere, ascultare şi neîncetată rugăciune.

Deci, bineplăcând lui Dumnezeu şi crescând mulţi ucenici, Cuviosul Varsanufie s-a săvârşit cu pace şi a fost îngropat lângă biserică.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 232-233)