Este cu putință să creadă cineva, fără să participe la sfintele Taine ale Bisericii?

Domnul, ca Nou Adam, îi naște din nou pe cei care participă la trupul Lui, Biserica, la adevărata și veșnica viață, îi hrănește cu harul Preasfântului Duh și le dă posibilitatea să guste viața dumnezeiască în acord cu scopul pentru care de la început i-a plăsmuit. Astfel, după întruparea lui Dumnezeu, credința adevărată în Dumnezeu înseamnă credința în Dumnezeu-Omul Domnul Iisus Hristos și împărtășirea cu Trupul Lui.

Domnul zice: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer, cine mănâncă  din pâinea aceasta, va viu va fi în veci, iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu (Ioan, 6, 51).

Nu poate cineva să spună că este credincios și în același timp să disprețuiască Trupul și Sângele Domnului. Fiindcă atunci va auzi cuvântul Apostolului Iacov: „tu crezi că există Dumnezeu și bine faci. Și demonii cred și se cutremură” (Iacov 2, 19). Dar așa cum demonii nu se folosesc cu nimic din simpla credință care nu înaintează la smerita ascultare practică de voia lui Dumnezeu, la fel și cei care se mulțumesc numai să creadă fără a participa la viața Bisericii și fără să se hrănească din Trupul și Sângele Domnului și fără să participe la toate sfintele Taine, nu se ajută cu nimic pe ei înșiși, ci se lipsesc de viața veșnică.

În afara Bisericii nu există mântuire. De aceea și vrăjmașul mântuirii noastre, diavolul, încearcă în orice chip să ne îndepărteze de Biserică cu feluritele gânduri pe care le pune în mintea noastră cum este gândul că este de ajuns să crezi în inima ta și nu este nevoie să mergi la Biserică. Dacă totuși nu participăm practic și neîncetat la viața Bisericii, la această arătare a trupului lui Hristos și nu ne hrănim cu pâinea cea cerească regulat, atunci nu avem o credință corectă și adevărată și ne lipsim pe noi înșine de mântuire, de acest dar al lui Dumnezeu unic și de mult preț, care valorează mai mult decât întreaga lume.

Cazurile acestea ale oamenilor care cred că este de ajuns să se roage ei singuri la Dumnezeu și să creadă, fără a participa la viața Bisericii, sunt rezultatul individualismului lor, și în special al unei boli duhovnicești contemporane. Ei cred că pot ei singuri, individual, fără să fie uniți cu frații lor să-și aranjeze relația lor cu Dumnezeu.

Dar Domnul a venit ca să ne unească, să ne facă mădulare ale trupului Lui, ca să conlucrăm armonios și iubitor, pentru ca mădularele trupului Bisericii și astfel toți împreună să reușim mântuirea noastră. De aceea Biserica este comunitate, totalitate a credincioșilor, iar sfintele Taine sunt lucrarea întregii biserici și nu o lucrare subiectivă și individuală și de aceea când cineva se taie de Biserică, se taie și de la dumnezeiescul har.

Domnul ne-a arătat Taina Sfintei Treimi. Biserica este chipul unirii și comuniunii celor trei persoane ale Sfintei Treimi și la această unire încearcă să-i conducă pe toți credincioșii. De aici se pare că este cu neputință să se apropie cineva de adevăratul Dumnezeu Cel în Treime, crezând individual, cum socotește el de cuviință sau prin strădania lui individuală, fără participarea lui la Biserică. Nu numai că nu se apropie cineva de Dumnezeu individual, ci și păcătuiește prin faptul că se opune lucrării unității lumii pentru care S-a și întrupat Dumnezeu.

(Arhimandritul Tihon, Tărâmul celor vii, Sfânta Mănăstire Stavronichita, Sfântul Munte, 1995)