Acest complex de materie organică constituie o componentă indispensabilă organismului, rezultând prin reacţii metabolice la nivelul ficatului unde se creează zilnic circa 700-1000 mg, cu rol în producerea bilei din ficat, necesară în digerarea grăsimilor din stomac şi intestine. De asemenea este produs de către glandele suprarenale, fiind implicat în producerea diferiţilor hormoni, reglarea nivelului optim de glucide, în reacţiile de stres, în reglarea plafonului apei şi a sărurilor din corp.

La nivel celular, colesterolul este utilizat în formarea membranelor care separă componentele structurale. De aici rezultă că, în limite cantitativ normale, colesterolul este absolut necesar organismului.

Foarte adesea, însă, plafonul colesterolului din sânge creşte semnificativ, devenind un important factor de risc în evoluţia sclerozării vaselor sanguine şi o cauză principală a deceselor provocate de bolile cardiovasculare, hipertensiune arterială, ateroscleroză, accidente cerebrale sau coronariene. Saltul peste barierele optime ale colesterolului este declanşat, în principal, de o alimentaţie greşită, cu exces de grăsimi animale care se depun pe pereţii interiori ai arterelor unde formează plăci compacte de aterom. Depăşirea nivelului optim al colesterolului din sânge nu se manifestă prin dureri sau alte stări de disconfort.

Primele simptome ale hipercolesterolemiei apar destul de târziu când s-au declanşat, deja, reacţiile de ateroscleroză, hipertensiune, accidente vasculare sau infarct de miocard.

Analizele chimice ale colesterolului total din sânge pun în evidenţă prezenţa, în exces, a unor grăsimi circulante, formate din lipoproteide plasmatice, insolubile în apă şi în sânge. O mare parte a acestor lipoproteide provine dintr-o alimentaţie greşită care încarcă organismul cu un plus de 500-700 mg colesterol, ceea ce duce la depăşirea plafonului optim din sânge.

Prin ultracentrifugare şi având la bază mobilităţile electroforetice se efectuează separarea componentelor lipoproteidelor din structura colesterolului total :

- LDL – lipoproteide cu densitate redusă care au efecte dăunătoare asupra sănătăţii;

- HDL – lipoproteide cu densitate mare sintetizate, în principal, în ficat, exercitând o acţiune de protejare contra aterosclerozei.

Diferenţa dintre cele două componente constă din natura substratului lipoproteic care asigură ritmul de vehiculare a colesterolului prin vasele sanguine.

Valoarea optimă a HDL (bun) este, în medie, 40 mg/dl la bărbaţi şi 45 mg/dl la femei în timp ce LDL (rău) trebuie să fie de cel mult 4 ori mai mare decât HDL. La bolnavii hipertensivi, cu diabet şi fumători, acest raport trebuie să fie mai mic pentru a evita apariţia unor factori de risc.

Cu cât creşte valoarea HDL cu atât scade probabilitatea apariţiei aterosclerozei. Sunt însă pacienţi care pot avea numai 20 mg/dl HDL dar cu 170 mg/dl LDL ceea ce ridică raportul la 8,5, extrem de nefavorabil pentru declanşarea bolilor cardiovasculare, chiar dacă însumarea celor două forme nu depăşeşte limitele totale normale (aprox. 200 mg /dl).

Creşterea nivelului de colesterol este datorată încărcării sângelui cu grăsimi pe care le preia din ficat, din intestin sau din alte depozite grase ale corpului. Aceste grăsimi din sânge pot să apară şi în urma unor tulburări metabolice provocate de diabetul zaharat, de insuficienţa renală cronică, de hipotiroidism, afecţiuni hepatice, obezitate, consum exagerat de tutun, alcool sau de medicamente chimice.

S-a constatat că forma LDL (rău) se ataşează pe pereţii interiori ai arterelor, se unesc în formă de „plăcuţe de aterom” şi micşorează diametrul vaselor sanguine. Treptat, vasele se sclerozează, îşi pierd elasticitatea, devin friabile şi se obturează, parţial sau total, ducând la ateroscleroză, apărută în diferite părţi ale organismului. În unele cazuri se ajunge la rupturi de vase şi formarea de cheaguri care astupă vasul. Consecinţele acestei afecţiuni din zona inimii pot fi: cardiopatia ischemică, angina pectorală şi infarctul miocardic. La membrele inferioare se manifestă prin dureri acute în pulpe (mai ales la mers) şi înnegrirea degetelor de la picioare.

Procesul de sclerozare începe cu arterele mici ale inimii, creierului şi ale picioarelor care se înfundă mult mai uşor provocând dureri acute. Treptat, se îngustează şi vasele mari. Acestea au suprafaţa internă aspră şi pot reţine cheagurile de sânge care împreună cu moleculele de colesterol duc la tromboze. La o hipertensiune crescută brusc, cheagurile se desprind de pe suprafaţa vaselor, intră în circuitul sanguin şi pot provoca o embolie, cu accidente cerebrale şi vasculare grave, adesea iremediabile.

Din fericire, nu orice colesterol ridicat duce la ateroscleroză. Unele persoane beneficiază de un factor de apărare împotriva procesului sclerotic. La aceste persoane este necesar un tratament mai puţin sever. Atenţia trebuie să fie mărită atunci când mai mulţi membri ai familiei au suferit de ateroscleroză, care se transmite ca un factor ereditar.

Nivelul ridicat de colesterol se găseşte, mai frecvent, la persoanele supraponderale, dar poate să apară şi la persoane slabe, cu grave disfuncţii metabolice, condiţionate genetic sau la cele cu o alimentaţie greşită. Colesterolul din sânge este însoţit adesea de trigliceride care sunt combinaţii de grăsimi şi proteine ce transportă moleculele de colesterol şi de alte grăsimi prin vasele sanguine. Trigliceridele sunt rezultate ale metabolismului intern sau sunt introduse în organism prin grăsimile conţinute în hrană. Acestea sunt disociate, la nivelul intestinului, în acizi graşi şi glicerină, vehiculate tot prin circuitul sanguin.

Nivelul trigliceridelor nu va depăşi plafonul normal de 200 mg/dl, iar la bolnavii de ateroscleroză şi diabet zaharat trebuie să fie sub 150 mg/dl. Ţinând seamă de complexitatea reacţiilor biochimice, tratamentul hipercolesterolemiei trebuie să fie făcut cu mare atenţie pentru a evita eventualele efecte secundare grave.

Tratamentele fitoterapeutice

Se face cu o serie de plante medicinale care au dovedit o mare eficacitate:

- anghinare (frunze uscate) din care se prepară o infuzie care se bea ½ dimineaţa, pe stomacul gol iar restul cu 30 minute înainte de mese, după care urmează repaus la pat, culcat pe partea dreaptă;

- mesteacăn (frunze uscate) pentru infuzie concentrată (2 linguri la 250 ml apă) la care se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu;

- păpădie (frunze) pentru infuzie din care se beau 2-3 căni pe zi într-o cură de 2-3 săptămâni;

- patlagină (frunze) pentru infuzie din care se bea câte o lingură la 2 ore.

Reţeta autorului:

- anghinare (frunze), brusture (rădăcini), fasole (teci), gălbenele (flori), mesteacăn (frunze), păpădie (herba), patlagină (frunze), rostopască (herba).

Apiterapia

Recomandă toate formele de produse apicole: miere de albine, lăptişor de matcă, polen, tinctură de propolis.

Regimul alimentar

Implică excluderea alimentelor bogate în grăsimi şi în colesterol (peste 100 mg la 100 g) sau care afectează aparatul cardiovascular: creier, ficat, grăsimi animale, gălbenuş de ou, carne (de porc, vânat, raţă, gâscă), sardele, conserve, mezeluri grase, caşcavaluri, smântână, brânzeturi grase, sare (maxim 5 g/zi), pateuri, maioneze, frişcă, zahăr alb, prăjituri cu creme, nuga, marţipan, ciocolată, îngheţată, alcooluri, băuturi îndulcite cu zahăr.

Sunt admise cure de durată cu crudităţi şi sucuri de legume şi fructe bogate în vitamine şi minerale, uleiuri vegetale (de floarea soarelui, porumb şi, mai ales, de măsline cu acizi graşi mononesaturaţi), carne slabă (de pasăre, viţel, peşte) preparată prin fierbere, lapte degresat cu max. 1,5 % grăsime, iaurt, caş, urdă, brânză dietetică de vaci, paste făinoase, cereale (fulgi de ovăz, grâu germinat, orez nedecorticat), oţet de mere cu miere de albine, condimente proaspete şi 2-3 bulbi de usturoi, seara, care conţin cantităţi mari de alicină, eficientă în scăderea colesterolului şi a tensiunii arteriale. Dintre fructe sunt preferate coacăze negre, afine, zmeură, lămâi, grapefruituri.

O mare eficienţă au acizii graşi esenţiali de tip omega-3 din surse marine (heringi, somon, macrou) care corectează profilul lipidic, prin reducerea nivelului de colesterol total şi, mai ales, a LDL - (lipoproteide rele). În schimb, creşte concentraţia de HDL (lipoproteide bune) cu rol deosebit în protecţia cardiovasculară.

Regimul de viaţă

Prevede o intensificare a activităţii fizice pentru a spori arderile surplusului de colesterol şi a combate excesul ponderal la persoanele obeze. Se recomandă multă mişcare fizică, plimbări şi sport în aer liber (jogging, înot, jocuri uşoare cu mingea) şi excluderea totală a tabagismului.

(Tratamente naturiste în serviciul sănătăţii, Editura Doxologia, 2010)

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.