Sinaxarul Sfântului Gheorghe Pelerinul, ale cărui moaște se află la Mănăstirea Varatic din județul Neamț, ne spune că în timpul vieții sale pământești Cuviosul a săvârșit numeroase pelerinaje la mănăstirile din țară ori la Locurile sfinte din întreaga Ortodoxie. Am convingerea că „Moșul” Gheorghe, după cum era cunoscut, și-a îndreptat pașii de multe ori spre cetatea Iașilor pentru a se ruga în mărețele-i biserici și mănăstiri dar, mai cu seamă, spre a-și pleca genunchii înaintea moaștelor ocrotitoarei Moldovei, Sfânta Parascheva. Acum neobositul pelerin vine la Iași într-o altă ipostază, prin trupul său proslăvit cu darul neputrezirii și al facerii de minuni, alăturându-se celui al Sfintei Parascheva, plin și el de har dumnezeiesc. Așadar, în acest an, Ocrotitoarea Moldovei primește acasă, la Iași, cu aceeași dragoste nemărginită pe toți pelerinii ce vin să-i aducă cinstire, dar în mod deosebit pe Sfântul Gheorghe de la Varatic, care-i întoarce Cuvioasei vizita făcută în binecuvântatele meleaguri nemțene. De trei ori a fost Sfânta Parascheva, prin sfintele sale moaște, în ținutul Neamțului.

Prima dată, cinstitele moaște ale Cuvioasei ajung în zona Neamțului în toamna lui 1944, la readucerea de la București la Iași a raclei, după ce, din pricina războiului, ea fusese strămutată la Mănăstirea Samurcășești, de lângă București, în luna aprilie a aceluiași an. La data de 13 noiembrie 1944, o delegație de clerici moldoveni a preluat moaștele Sfintei Parascheva și, pe calea de întoarcere „acasă”, a poposit în localitățile Ploiești, Buzău, Râmnicu Sărat, Focșani, Bacău, Piatra Neamț, mănăstirile Varatic, Agapia și Neamț. Pe tot traseul, acolo unde au fost stabilite opriri, s-au făcut litanii și slujbe de mulțumire pentru sfârșitul războiului, dar și pentru bucuria de a revedea  cinstitele moaște ale Sfintei în Moldova.

A doua venire a Cuvioasei în Neamț s-a petrecut în vara lui 1947, când Moldova trecea prin grele încercări. Urmele războiului încă se zăreau pretutindeni dar, peste toate, Moldova, ca numeroase alte regiuni din țară, a trecut printr-o nouă grea încercare, parcă adeverind vechea zicală că o nenorocire nu vine niciodată singură. Foametea din anii 1946-1947, provocată de o secetă cumplită, și-a arătat fața hidoasă în întreaga Moldovă. Primăvara, apoi vara lui 1946 au fost extrem de secetoase, încât până în august culturile s-au compromis total. Dacă oamenii trăiau consumând din micile rezerve scăpate ca prin minune în urma frontului, animalele nu aveau șanse de supraviețuire, mare parte din ele fiind sacrificate sau murind de foame. Mulți oameni se hrăneau cu buruieni fierte, mulţu­mindu-se doar cu atât și încercând să obțină măcar nutrețul atât de trebuincios dobitoacelor. Singura speranță a rămas recolta anului 1947, perspectivă destul de îndepărtată. În iarnă, țăranii au mâncat totul, până și sămânța necesară noilor culturi. Primăvara începea sub auspiciile aceleiaşi secete ucigătoare. Poporul, înfometat, dar fără a-și pierde credința, și-a pus nădejdea în mila Cerului. Preoții, călugării, maicile, alături de mii de credincioși, au rugat stăruitor conducerea Mitropoliei Moldovei pentru a organiza un pelerinaj cu moaștele Sfintei Parascheva. Înțeleptul Mitropolit de la Iași, Irineu Mihălcescu, a împlinit dorința păstoriților săi, rânduind pe ecleziarhul Catedralei Mitropolitane de atunci, Arhimandritul Teoctist Arăpașu, viitorul mitropolit al Moldovei și Patriarh al României, să se ocupe de procesiune. Pelerinajul s-a derulat în două etape: întâi în județul Iași (sfârșitul lunii mai - 10 iunie), apoi în județele Vaslui, Bacău, Neamț și Suceava – până la sfârșitul lunii august. Ajungând la Târgu Neamț, alaiul de preoți și credincioși, purtând racla cu neprețuitul odor al Moldovei, a străbătut satul Vânători-Neamț, îndreptându-se spre lavra cea încremenită între veacuri, Mănăstirea Neamț. Racla cu sfintele moaște a fost depusă în biserica ștefaniană, iar soborul monahilor, alături de mulțimea credincioșilor ajunși acolo, s-a nevoit spre rugăciune în priveghere de toată noaptea. Dimi­neață, joi, 17 iulie, după săvârșirea Sfintei Liturghii, procesiunea a continuat prin alte sate și mănăstiri nemțene.

A treia călătorie a Sfintei Parascheva în ținutul nemțean a avut loc în ziua de 5 aprilie 2020. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a însoțit racla Ocrotitoarei Moldovei, străbătând următorul itinerar: Roman, Piatra Neamț, Mănăstirea Varatic, Mănăstirea Agapia, Târgu-Neamț. Desigur că de binecuvântarea ei s-au bucurat toate așezările rurale de pe traseu. Nu a fost o procesiune propriu-zisă, ci mai curând o călătorie de binecuvântare făcută de Cuvioasa în ținutul Moldovei, spre a încuraja și a mângâia poporul în lupta cu noua pandemie. Totul s-a desfășurat fără închinarea credincioșilor la sfintele moaște, fără participare colectivă, fără slujbe oficiate. Zecile de mii de creștini, doritori să se atingă de Cuvioasa, au privit de departe, cu dor, dar și cu bune nădejdi, căci Domnul le-a împărtășit sfinților Săi din puterea Lui tămăduitoare.

Dacă în 1944 și în 2020 Sfântul Gheorghe Pelerinul a primit vizita Ocrotitoarei Moldovei la Mănăstirea Varatic, anul acesta Sfântul Gheorghe merge la Iași pentru ca, împreună cu milostiva Cuvioasă, să întâmpine pelerinii și să le mângâie neputințele și neajunsurile vieții. Așadar, când Dumnezeu rânduiește, și sfinții își fac vizite ca să-și unească puterile mijlocind la Tronul Preasfintei Treimi să reverse peste binecredinciosul popor belșug de har și pace, sănătate și binecuvântare.