Mântuitorul ne lasă Taina Spovedaniei, singura Sfântă Taină pe care a instituit-o după Înviere. Căci intrând în acel foișor, unde erau ascunși ucenicii de frica iudeilor, le-a zis: „Pace vouă’’, i-a îndemnat să nu se teamă, a suflat peste ei și a rostit cuvintele: „Luați Duh Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, iertate vor fi și cărora le veți ține ținute vor fi” (Ioan 20, 22-23).

Dar să nu confundăm lucrurile, că nu preotul, direct, te dezleagă de păcate, nu preotul ți le ia, ci, cu puterea ce-i este dată, când pune mâna pe capul penitentului și rostește cuvintele: „Cu puterea ce-mi este dată mie, te iert și de dezleg în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”, păcatele acestora, pe care le-au mărturisit preotului cu căință, cu smerenie, cu hotărâre să nu le mai facă și primesc canon pentru ele, în momentul acela se șterg din cartea în care au fost scrise și nu vor mai fi întrebați nici în clipa morții și nici când sufletul se așază în loc de lumină sau de osândă, până la Judecata de Apoi și niciodată. Tocmai de aceea diavolii se luptă teribil cu noi!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Spovedania, Taina împăcării, Editura Doxologia, Iași 2013, p.9)