„eu, cel întemnițat pentru Domnul...” (Efeseni 4, 1)

Oamenii de azi trăiesc permanent într-un sistem de temnițe în temnițe, ca păpușile rusești.

Prima e temnița zidită din materialul urât mirositor al instinctului de conservare, care te separă de lăuntrul tău și de propria conștiință. A fost zidită cu cimentul morții cărat în noi de compromisurile morale și izolată fonic cu lozinci și meme pe post de justificări. 

A doua temniță e cea care îți desparte mintea de inimă, lăsându-i însă o portiță de evacuare deschisă spre afecte, astfel încât un gând, oricât de revelator în sens moral, să nu mai producă o scânteie eliberatoare de conștiință și născătoare de caracter, ci să se dizolve în focul de artificii al emoțiilor. 

A treia ar fi pușcăria virtuală care îți separă mintea de realitate, în numele unei lumi a cărei materie nu mai e țărâna, ci informația. Mintea este deținutul psihiatric al unei societăți care practică lobotomia morală ca metodă de integrare socială, iar gardienii-psihologi au grijă să-i livreze permanent proaspătului operat, pe post de medicație, interpretări amorale ale realității în locul realității. Zidurile acestui ospiciu sunt înalte și groase cât strălucitoarea stimă de sine a ticăloșilor și oamenilor de nimic, marea reclamă a minunatei lumi noi.

De aici se intră în următoarea temniță, cea care desparte conștiința unui om de conștiințele celorlalți oameni, prin legi și instituții care ne circumcid instant conștiințele de libertatea lor. Iar fără libertate conștiințele se usucă și cad ca frunzele toamna. Dar, se pot salva strigându-i lui Hristos ceea ce oamenii nu au voie sau nu vor să audă.

Toată informația este sterilizată moral în această etuvă ideologică uriașă numită massmedia, în care umblăm copleșitor mai mult decât pe străzi, în defavoarea sănătății noastre fizice și morale. Chiar și în media creștină s-a instalat tonul amoral al științei: vorbim în termeni sterili despre viață și fericire, despre Hristos și Evanghelia lui. Creștinii consumă și schimbă tot mai mult și tot mai natural cuvinte din limbajul impersonal al roboților. Și migrează verbal împreună cu turma globală spre transumanism, secțiunea religioasă, consumând și vehiculând informație creștină pentru roboți. Informație lipsită de conștiință și de personalitatea vie care se ruinează rapid în absența atitudinii de conștiință.

Singurul om liber din această nelume e cel întemnițat pentru Domnul. Întemnițat în conștiința care refuză „viața” de robot și fericirea artificială, demonică, a acestei lumi. El își păstrează umanitatea prin glasul conștiinței care e glasul lui Iisus. Suferind pentru umanitatea absolută a lui Hristos, se face pe sine rug aprins ca să încălzească conștiințele congelate din jur. Poate acești roboți ideologici care se jenează tot mai mult de resturile de om din ei și care răstignesc Omul în gândirea și comportamentul învățat de la Inteligența Artificială, se vor opri din călătoria lor spre nimic...

Cuvintele Apostolului de azi, smerenie, blândețe, răbdare, îngăduință, se întorc ca virtuți, ca puteri de viață, în inimile oamenilor pe măsură ce aceștia își cheamă înapoi, prin Numele lui Iisus, umanitatea pierdută, ruinată din pricina abandonării conștiinței drept criteriu fundamental al vieții. Și pe măsură ce pocăința recuperează lăuntric conținutul originar al Omului, indivizii ies, rând pe rând, din toate temnițele păpușii rusești, devenind, în ritmul tot mai luminos al eliberărilor, persoane...

Prin Apostolul de azi, Lumina lumii, Soarele dreptății, Care ne luminează viața din cerul conștiinței, ne arată că libertatea dată în 89 a avut rolul să confere, mai întâi, statut de normalitate vieților de târâtoare ale oamenilor cu coloanele vertebrale frânte de comunism. Prima devianță normalizată a fost cea a lipsei de conștiință. Asta a deschis calea marșului revoluționar al normalizării anormalului, al păcatului împotriva Duhului Sfânt ca normă culturală, juridică și socială. Marș din care Sfântul Apostolul Pavel și creștinismul de conștiință lipsesc. Iar absența lor se simte tot mai mult, ca o scurgere de sânge a creștinismului nostru liber de azi...