Documentar
 

„Episcopia Romanului a prețuit donația Ecaterinei de la Miclăușeni”
Sfântul Iosif cel Milostiv și Dorohoiul
Sfintele moaşte de la Mănăstirea Pângăraţi
Dragostea Sfântului Ștefan cel Mare față de Mănăstirea Tazlău
Venirea Sfintei Lumini - clipă de adevărată comuniune cu Domnul nostru Iisus Hristos

Castelul și biserica de Miclăușeni, după plecarea forțată a maicilor

După plecarea forțată a maicilor la Mănăstirea Cozancea, Castelului Sturza de la Miclăușeni i s-au dat diverse utilizări, majoritatea necorespunzătoare, neavând nici o legătură cu ceea ce fusese până atunci ori ceea ce se propusese.

Desființarea Mănăstirii Miclăușeni și perioada comunistă

În 1953, Mănăstirea Miclăușeni a fost desființată de autoritățile comuniste, iar maicile – trimise forțat la Mănăstirea Cozancea-Botoșani. Călugării de acolo au fost transferați la Mănăstirea Cetățuia din Iași. În acel timp, exarh al mănăstirilor din Mitropolia Moldovei și Sucevei era fostul patriarh Teoctist, mitropolit era Sebastian Rusan, iar patriarh, Iustinian Marina.

De la biserica de lemn, la biserica de zid de la Miclăușeni

Potrivit tradiției orale, prima biserică de la Miclăușeni era din lemn și a fost construită, se pare, de Safta, fiica vornicului Miclăuș, pe la 1472. Se știe cu certitudine că Ioan S. Sturza dăruiește unei biserici de lemn (probabil acesteia) în 1749 două cărți: un Triod primit în 1748 de la tatăl său Sandu I. Sturza, și Evanghelia de la Râmnic, tipărită în 1746.

Odoarele Mănăstirii Miclăușeni

Dintre valorile de artă ale Mănăstirii Miclăușeni se păstrează și astăzi Icoana Maicii Domnului dăruită de soborul Mănăstirii Neamț în 1824, la intervenția Mitropolitului Veniamin Costachi, și ferecată apoi cu 3100 g (dramuri) de argint. Această icoană s-a dovedit a fi făcătoare de minuni, ca urmare a rugăciunii stăruitoare a credincioșilor către Maica lui Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei – de la admirația marilor personalități la imitarea sfinților

Faptele Mitropolitului Iosif au fost expresia văzută a unei lucrări interioare intense. Și-a făcut datoria de arhipăstor, nelipsind din eparhie decât atunci când participa la ședințele Sfântului Sinod. S-a remarcat în mod deosebit prin compasiunea față de cei aflați în suferință, milostenia sa rămânând model al iubirii față de aproapele, pe care trebuie s-o lucreze creștinul.

Mărturisitoarea Aspazia Oţel Petrescu, femeia care și-a jertfit 14 ani în temnițele comuniste, a plecat la Domnul

Pe 9 decembrie 2017, în anul dedicat Apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste, Aspazia Oțel Petrescu a împlinit 94 de ani. Astăzi, Aspazia Oțel Petrescu a plecat să se odihnească în brațele Domnului.

Maria Sturza de la Miclăușeni, o femeie remarcabilă

Maria Sturza, soția lui George, dovedește și un oarecare talent pentru arta cuvântului, dar mai ales pentru pictură. O capodoperă de acest gen o reprezintă Biblia scrisă și ilustrată de ea, între 1879-1882, din nefericire pierdută de Ecaterina în timpul evacuării din 1944.

Miclăușenii, în amintirea lui Costache Negruzzi și a lui Costin Merișca

„Acolo sunt Miclăușenii. O cucerire sfântă te cuprinde privind cea bisericuță înconjurată de morminte îmbrăcate de răcoroasă pajiște. Crucile acestea de lemn umbrite de salcii pletoase vorbesc mai mult inimii decât mărețele mauzolee de bronz și de marmură, ce arată lumii deșertăciunea oamenilor.”

Ecaterina, ultima stăpână de la Miclăușeni și viitoare monahie

Unii credincioși mai în vârstă din Miclăușeni au cunoscut-o pe Ecaterina și o pomenesc în rugăciunile lor, mai ales la slujba de pomenire a morților, trecând-o în pomelnicul cu adormiții din neamul lor, cu numele de „maica Tinca”. Potrivit consemnărilor, alți câțiva membri ai familiei sale au renunțat la moștenire pentru a intra în viața monahală.

Părintele arhimandrit Placide Deseille a trecut la Domnul

Părintele arhimandrit Placide Deseille a plecat la Domnul în ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, în mijlocul fiilor și fiicelor duhovnicești, lin și senin, cu bucuria și împăcarea de a-și fi luat rămas bun de la ei și mai ales cu bucuria și încredințarea întâlnirii cu Domnul Hristos, Cel căruia i-a dedicat cu mare dragoste și jertfelnicie întreaga viață.

Pagini