Comoara Părintelui Teofil de la Pângărați

Lacrimi şi taine. Dureri şi poate bucurii. Toate strânse în căuşul unui suflet şi îmbibate în nişte batiste, păstrate astăzi cu sfinţenie de părinţii mănăstirii: comoara vrednicului de pomenire Părintele Teofil de la Pângărați.

Anul trecut, un grup de pelerini a vizitat Mănăstirea Pângăraţi. La plecare, unul dintre părinţi a chemat la sine pe un băiat a cărui mamă era acasă, bolnavă. I-a dăruit o batistă a fostului stareţ, Părintele Teofil Lefter. Când a ajuns acasă, el i-a dat-o mamei şi aceasta şi-a pus-o pe piept. La puţin timp, durerea a lăsat-o. Femeia a venit recent la mănăstire şi a povestit aceste lucruri.

Istoria acestor batiste ne-a lămurit-o un viețuitor al mănăstirii: „Părintele  Stareț Teofil nu lăsa pe nimeni în chilia sa. Foarte puțini intrau. Când a fost internat în spital ‒cam o lună, pentru operaţie ‒, am fost nevoiţi să intrăm pentru a face curăţenie. Pe patul său, ascunse sub așternut, am găsit batiste, multe, multe, sute chiar. Cred că își ștergea lacrimile cu ele. Iar un părinte care a avut grijă de el cât timp a fost bolnav mi-a spus că starețul îi dăduse cândva o batistă și l-a întrebat:

 Părinte Epifanie, unde este batista aceea pe care ți-am dat-o?

 Păi, am aruncat-o.

 Să mi-o aduci înapoi. Asta-i comoara mea.

I-a înapoiat-o şi acesta a ascuns-o în sân. Batistele acelea sunt la mine la chilie și Părintele Arsenie îmi tot zice:

‒ Când te-apuci de ele, să le umpli de lacrimi, să te pocăiești?

‒ Nu știu, Părinte...”.

De la același autor

Ultimele din categorie