Suntem în plină zodie a toleranței. De aceea, orice om care se roagă e lipsit de cultură, orice preot este un manipulator și Biserica este de vină; în toată liniștea Țării, ea fiind cea care dezbină și încrâncenează. Cuvintele preoților sunt singurele care dezbină, ceilalți fiind model de pace socială și închegare a libertăților. Nu așa sună mesajul unei societăți cinice la adresa propriilor cetățeni? Cum te-ar urma în lupta civică oamenii pe care-i batjocorești pentru idealuri? Cât de orb trebuie să fii pentru a vedea că starea de înapoiere economică, ascunsă perfect în sondaje și cercetări la comandă, nu este cauzată de lipsa de finanțare, ci de furtul din finanțări și că avem o problemă majoră nu cu ridicarea de locașuri de cult, ci cu dărâmarea idealului de a mai construi ceva - câtă vreme drumurile nu mai duc nicăieri? 

Dar pentru că trăim într-o zodie a toleranței agresive, începem să ne temem. Manuale de Istoria României, în care islamul e mai important decât Ortodoxia pentru Europa și România (cazul manualului editat de Corint), incisivitatea propunerii unor materii școlare surogat de prostituție (așa gândeau acum un an mulți activiști educația sexuală) ori corozive moral prin alinierea la absurdul ideologizat, toate sunt semne că furtuna ce ni se anunță nu este ușor de trecut. Pe cine se va baza Biserica? Unii vor spune pe cutare sau cutare segment social, alții vor zice pe cultură, pe slujire… Noi știm însă că nădejdea noastră e Hristos Domnul. Că El e Taina care alungă fricile și deznădejdile de acum. Oamenii din stradă, așteptând cu dragoste întâlnirea cu Sfânta Parascheva, au fost huliți după toate regulile noii toleranțe. Cu acreală și semidoctism democratic, cu superioritatea incultului social.

Cu regret, noua clasă a civismului românesc, lipsită de omenie, expune un umanism fără Hristos, teribilist și agresiv, care doar scoate oamenii în stradă, dar nu are la îndemână soluții reale. De aici, iritabilitatea asupra pelerinajului, unitatea neașteptată de idei între un fost preot autodefinit ca ateu și o cântăreață de versuri pentru aglutinarea străzii, de aici interogațiile de elev corigent ale unui psiholog legate de mulțimea din pelerinaje și de absenteismul mulțimii în marșurile cu iz propagandistic. Pentru că în pelerinaj gazda e Hristos, iar în marșuri, ei - cei care marșează pe sloganuri fără conținut. Moaște putrede? Iz de Ev Mediu? Scurmând în nimicul propriei asumări culturale, atât află de zis.

Suntem sub zodia toleranței. A tolera nu înseamnă a iubi, ci a accepta, a însoți cuminte pe cel care forțează nota în biruințe ieftine. Dar înseamnă și spațiu în care lucrurile rușinoase social se petrec pe bază de raport financiar, sub ocrotirea unui anonimat asigurat în schimbul unei sume de bani. Excesele la care se dedau toleranții fără toleranță și rateurile lor sunt explicabile prin aceea că încă mai există o structură de rezistență intimă, a sufletului legat de Hristos. Frângerea, zdrobirea acestei structuri e ținta. Să muncim mai atent, să cultivăm iubirea iertătoare și să ne angajăm cu vrednicie în Evanghelie. E singurul antidot la zodia toleranței care batjocorește Crucea.