atenție

Tu îți asculți copilul? Cea mai duhovnicească formă de iubire este ascultarea

Mulţi copii au probleme emoţionale, au probleme de comportament, pentru că nu se simt iubiţi de părinţi. Şi în ce constă această lipsă de iubire? În primul rând, în faptul că nu sunt ascultaţi, uneori nici măcar auziţi, când spun lucruri părinţilor. O mamă poate să spună (fără să înțeleagă cât rău provoacă): „Acum am treabă, lasă, vino mai încolo, du-te şi te uită la televizor...”. Sau: „Iar îmi spui toate prostiile? Mai bine spune-mi ce note ai luat astăzi”.

O formă non-fizică a abuzării: neglijarea copilului

În ultimele decenii au avut loc progrese importante în înţelegerea mecanismelor de dezvoltare a copilului, a rolului fundamental al familiei şi anturajului, factorilor negativi, inclusiv rolul abuzului emoţional, stresului din perioadele timpurii de viaţă şi al altor factori vătămători de mediu asupra dezvoltării şi creşterii.

De tine depinde ca mintea să-ți fie liniștită

Un bolnav nu este supravegheat numai de medic, ci și el însuși se cercetează pe sine, să vadă dacă merge spre mai bine sau nu cu acele medicamente pe care i le-a dat medicul. Nu starețul te va urmări pas cu pas, ci tu însuți trebuie să te urmărești pe tine însuți.

E bine să avem un duhovnic aproape și unul mai departe?

Lupta este din partea amândurora, a fiului și a părintelui, să te vindeci de păcate și să progresezi, să devii mai bun, din ce în ce mai bun.

Patima de a comanda – o altă etapă în dezvoltarea mândriei

În stadiul acesta, dispoziția celui mândru se strică. În agresivitatea sa, el întâmpină, bineînțe­les, rezistență; apar irascibilitatea, încăpățânarea, arțagul; este convins că nimeni nu-l înțelege, nici măcar duhovnicul.

(Video) Cum să alungăm gândurile din timpul rugăciunii?

Fragment din Întreabă preotul LIVE: „Prigonirea și apărarea vieții creștine astăzi” – Pr. Răzvan Ionescu, 25 noiembrie 2020. 

Căsătoria, ca un mers pe sârmă

Şi din punctul de vedere al vieţii sociale şi din cel al vieţii duhovniceşti, căsătoria este privită în acelaşi timp ca un punct de plecare şi ca o cale. În filmele artistice romantice difuzate pe scară largă atât la televiziune, cât şi pe marile ecrane, imaginea idilică şi totodată idealizată a relaţiei de cuplu este marcată de obicei la final prin căsătoria celor doi. Fără să se facă vreo referire la ceea ce urmează după.

Cum să dobândim atenția la propria persoană?

Este nevoie să te controlezi și să nu permiți simțurilor tale să poftească la tot felul de iluzii externe, ci să te ocupi cu onestitate și conștiință de responsabilitățile tale publice sau private, fără prea multă agitație sau irascibilitate.

Fricile părintelui și impactul lor în relația cu copilul

În relaţiile cu ceilalţi, de multe ori, în special în momente de tensiune sau de criză, ne lăsăm conduşi în deciziile noastre de fricile, temerile pe care le avem. Teama de a suferi, de a simţi durerea, teama de a fi abandonat, de a fi consideraţi lipsiţi de importanţă, temeri de care, de multe ori, nici nu suntem conştienţi, dar care ne ghidează şi ne determină reacţiile faţă de ceilalţi.

Atenția – suflet care îmbrățișează alt suflet

Aţi încercat vreodată să îm­brăţişaţi pe cineva cu privirea? Dar cu atenţia? Să-l priveşti mult, să-i dai atenţie îndelungată şi de bună calitate? Cea mai minunată îmbrăţişare este atenţia. Ea asta şi este: suflet care îmbrăţişează alt suflet.

Pagini