Ieromonahul Damaschin Schipor – despre împăcarea cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu

Avea chipul blând, senin şi era foarte milostiv. Citea Psaltirea în fiecare zi, ajungând să o ştie pe de rost, şi săvârşea în taină rugăciunea inimii. Îi iubea pe toţi şi era iubit de toţi: de călugări, credincioşi, copii şi animale.

Ieromonahul Damaschin Schipor, de la Mănăstirea Putna (1908–1988)

Acest smerit ieromonah era din satul Laura, Vicovul de Sus (Suceava), fiind crescut în frică de Dumnezeu. La vârsta de 28 de ani intră în obştea Mănăstirii Putna şi în anul 1939 este tuns în monahism, primind numele de Damaschin. În anul 1948 este hirotonit ieromonah şi slujeşte Sfânta Liturghie aproape zilnic în biserica acestei mănăstiri, timp de 40 de ani.

Niciodată nu lipsea de la sfintele slujbe, ci venea cel dintâi în casa Domnului şi ieşea cel mai de pe urmă. Avea chipul blând, senin şi era foarte milostiv. Citea Psaltirea în fiecare zi, pe care o ştia pe de rost, şi săvârşea în taină rugăciunea inimii. Îi iubea pe toţi şi era iubit de toţi: de călugări, credincioşi, copii şi animale.

Era întotdeauna liniştit, blând, smerit, împăcat cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu. De aceea, îl căutau adeseori credincioşii şi îi cereau cuvânt de folos.

Sosindu-i ceasul morţii, s-a săvârşit cu pace într-o zi de Duminică dimineaţa, la 11 septembrie 1988.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 697-698)

De la același autor

Ultimele din categorie