Altădată a spus părintele Paisie Olaru ucenicilor săi:

– Iată ce, părinților. Fiecare își pregătește mâncarea după gustul și placul său. Dacă i se pare prea dulce, o mai acrește; dacă i se pare nesărată, îi mai pune puțină sare și verdețuri și o face cum îi place; și, dacă îi place lui, place la toți. Eu așa cred. Tot așa se întâmplă și cu viața noastră duhovnicească.

Fiecare dintre noi își pregătește mântuirea cum crede el, cum voiește și cum poate, dupa râvna și harul pe care i le-au dat Dumnezeu. Spun bătrânii că foamea este cel mai bun bucătar, iar sărăcia cel mai bun gospodar. Tot așa și cu mântuirea sufletului nostru. Râvna, rugăciunea și smerenia ajută cel mai mult pe calea mântuirii.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc I, Ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de Arhim. Petru Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 729)