La urmă a adăugat bătrânul (Paisie Olaru) și aceste cuvinte:

‒ Cel mai bine este ca să fie omul oală de lut, care este bună pentru toate și se folosește de toți în fiecare zi, și pentru mâncare și pentru apă și pentru orice lucru. Pe când vasul de aur se pune pe polițe, se încuie în dulapuri, este râvnit de hoți si se folosește numai la zile mari sau o dată pe an. Oala de lut este vasul trebuințelor zilnice, căci toți o caută și se folosesc de ea. Așa și omul smerit, care nu caută cinste și dregătorie. El rămâne nebagat în seamă între cei de jos, dar pe toți îi folosește, îi indeamnă, îi ajută, îi odihnește și toți îl caută și se bucură de el. Mare dar este smerenia pentru călugări și creștini!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc I, ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de Arhim. Petru Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 730)