În liturghia interioară, credinciosul singular îşi aduce ca jertfă nu pâinea şi vinul spre prefacerea în Trupul şi Sângele lui Hristos, ci toate gândurile sale Arhiereului Hristos care Se află pe altarul inimii sale, pentru a le adăuga la jertfa Trupului Său prezentată neîncetat Tatălui Său (Marcu Ascetul). “În Hristos deci dobândim putinţa de a veni în faţa lui Dumnezeu, căci El ne face de acum vrednici să fim primiţi de Dumnezeu ca unii ce suntem sfinţiţi” (Sfântul Chiril din Alexandria). Căci jertfa noastră este primită şi place lui Dumnezeu, pentru patima mântuitoare a lui Hristos. Şi eu cred că aceasta este ceea ce a spus Domnul Însuşi: Fără de Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5). Deci în buna noastră mireasmă (buna mireasmă a jertfei noastre prin care depăşim egoismul nostru) este amestecată buna mireasmă a jertfei lui Hristos, ridicându-se împreună cu ea la Tatăl. Căci noi nu suntem primiţi altfel decât prin Hristos.

Hristos Se află deci ca Arhiereu şi în interiorul nostru, primind jertfele noastre de rugăciuni, de lacrimi şi de gânduri, ca să le înalţe împreună cu jertfa Sa Tatălui, cum se află în locaşul bisericesc, unde Hristos primeşte darurile şi rugăciunile ca să le ofere Tatălui împreună cu Trupul şi Sângele Lui prezente sub chipul văzut al pâinii şi vinului.                                                                                                     

(Arhim. Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Dumitru Stăniloae, vol. I, Editura Episcopiei Romanului, 1993, p. 113)