Crucea căsătoriţilor este a-şi împlini toate datoriile legate de taina nunţii. Întâi să nască şi să crească copii în frica de Dumnezeu. Apoi, să fie uniţi într-un gând în toate greutăţile vieţii şi să-şi păzească patul neîntinat. Dacă soţii ascultă de Hristos, de Biserică şi de păstorul lor sufletesc, pot împlini cu cinste datoriile lor creştineşti şi-şi duc cu uşurinţă crucea vieţii pe care şi-au ales-o.

„Iar dacă se îndepărtează de Biserică, de preot şi de sfânta rugăciune, îi impresoară ispitele şi greutăţile vieţii, cad în păcate de moarte, îşi avortează copiii, se îngreuiază de naşterea de fii şi nu se mai tem de poruncile Sfintei Evanghelii”. De aceia, mulţi căsătoriţi în zilele noastre se ceartă unii cu alţii, divorţează şi se lipsesc de bucuriile vieţii creştineşti.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Doxologia, 2010, p. 12)