Părintele Cleopa spunea că primul păcat care vine din partea rațională a sufletului este uitarea. Adică uitam de binefacerile lui Dumnezeu, de prezența lui Dumnezeu, de frica de Dumnezeu... Apoi, din uitare vine răceala. Iar trezvia se naște din frica de Dumnezeu și frica de Dumnezeu se naște din credință.

Pe urmă, zicea bătrânul: „În zadar faci mii de metanii și ții nu știu câte zile de post și alte nevoințe mari, dacă nu-ți păzești mintea. Căci zice Sfântul Isihie: Nu avem nevoie pentru a ne mântui decât de minte trează. Iar paza minții constă în trei lucruri: în a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce gândim); a ne împotrivi păcatului cu mintea; apoi a chema pe „Doamne, Iisuse” prin rugăciunea minții. Căci atâta legătură are paza minții cu rugăciunea inimii, cât are trupul și sufletul. Iar a păzi mintea înseamnă a zdrobi capul șarpelui”.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc I, Ediția a VI-a, revăzută și îngrijită de Arhim. Petru Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011,  pp. 783-784)