Cum lucra și păzea Adam raiul desfătării
Fiinţa pe care El a aşezat-o în Rai... ca să lucreze plantele cele nemuritoare, prin care poate că se înţeleg gândurile cele dumnezeieşti, atât cele simple cât şi cele mai desăvârşite.
„Și a luat Domnul Dumnezeu pre omul pre carele l-a plăsmuit şi l-a pus în Raiul desfătării ca să-l lucreze şi să-l păzească.” (Facerea 2, 15).
În acest verset, aşa cum este tâlcuit de Părinţi, putem vedea câte ceva din îndeletnicirea duhovnicească a lui Adam în Rai. Înainte de cădere nu era trebuinţă de lucrarea sau cultivarea văzută a Raiului; este vorba de starea duhovnicească a lui Adam. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie (învăţând la fel cu Sfântul Efrem, în Tâlcuire la Facere 2):
„Să-l lucreze. Ce anume lipsea în Rai? Şi de-ar fi fost trebuinţă de lucrător, unde era plugul? «Lucrul» lui Dumnezeu însemna lucrarea şi ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, însemna a rămâne credincios poruncilor... La fel cum a crede în Dumnezeu este lucrul lui Dumnezeu (Ioan 6, 29), tot lucru era şi a crede poruncii că, dacă ar fi atins [pomul oprit], ar fi murit, iar de nu l-ar fi atins, ar fi trăit. Lucrul era ţinerea cuvintelor duhovniceşti... „Să-l lucreze şi să-l păzească”, se zice. De cine să-l păzească? Nu erau tâlhari, nici trecători, nici vreun răuvoitor. De cine dar să-l păzească? Să-l păzească de sine însuşi; nu să-l piardă prin călcarea poruncii; să păzească Raiul pentru sine, ţinând poruncile.”
Sfântul Grigorie Teologul deschide o înţelegere mai adâncă a „lucrării” din Rai:
„Fiinţa pe care El a aşezat-o în Rai... ca să lucreze plantele cele nemuritoare, prin care poate că se înţeleg gândurile cele dumnezeieşti, atât cele simple cât şi cele mai desăvârşite.”
Şi, îndeobşte, Părinţii cei nevoitori leagă „lucrarea” şi „păzirea” de lucrarea duhovnicească a rugăciunii. Astfel, Sfântul Nil Sorski, desluşind tâlcuirea unui Părinte din vechime, Sfântul Nil Sinaitul, scrie: „Acest Sfânt le-a citat acestea din vechime, ca să lucrezi şi ca să păzeşti, pentru că Scriptura zice că Dumnezeu, făcând pe Adam, l-a aşezat în Rai ca să lucreze şi să păzească Raiul”. Şi aici Sfântul Nil Sinatul numeşte rugăciunea lucrarea Raiului, iar paza – ferirea de cugetele cele rele după rugăciune.
(Ieromonahul Serafim Rose, Cartea facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere de Constantin Făgețan, Ed. a 2-a, rev., Editura Sophia, București, 2011, pp. 113-11)
Cei care se roagă împreună sunt uniți de harul lui Dumnezeu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro