călugăr

Împărăția lui Dumnezeu e dreptate, nevoință și sfințenie

Independent de modul de asceză specific monahilor, învăţătura creştină prevede pentru toţi creştinii unele nevoinţe ascetice.

A intrat în viața de mănăstire la doar 12 ani și a ajuns Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei

Acest ierarh iubitor de Dumnezeu a fost ales din copilărie să slujească Biserica lui Hristos. La vârsta de numai 12 ani a primit tunderea monahală în Mănăstirea Putna şi a deprins repede osteneala faptelor bune de la arhimandritul Antonie, părintele său sufletesc, încât toţi se foloseau de înţelepciunea şi blândeţea lui.

Conacul Mănăstirii „Sfântul Pavel” din Kareia, Athos

În capitala Sfântului Munte, Kareia, nu departe de piaţa centrală, se găseşte Conacul „Sfântul Apostol Andrei” al Mănăstirii „Sfântul Pavel”.

Arhimandritul Cleopa Ilie – o viaţă sfântă, de adâncă smerenie

„Întotdeauna mi-am rănit ştiinţa gândului, învăţând pe alţii cele ce eu n-am lucrat. Îmi aduc aminte câteodată de marii nevoitori care au trăit mai demult în această mănăstire, care dormeau în sicrie şi se sileau la plângere şi lacrimi, dar eu stau ca o stâncă cu totul în nesimţire. Orice vorbesc pentru îndreptarea altora mă mustră mai mult pe mine decât pe ei, că nu fac cele ce zic, şi zilele se scurtează şi vremea sfârşitului nemerniciei mele pe acest pământ se apropie.”

Sfaturi pentru cei care doresc viață de mănăstire

Într-un manuscris vechi, Sfinţii Părinţi recomandau douăsprezece porunci fraţilor şi călugărilor din mănăstiri pentru a se mântui. Rugăciunea permanentă, postul, spovedania, Sfânta Împărtăşanie, smerenia, citirea cărţilor sfinte, ascultarea necondiţionată şi răbdarea sunt cele mai importante fapte bune care îi ajută pe frații de mănăstire să urce spre Hristos. Însă exemplul personal al stareţului şi al duhovnicilor îi îndeamnă cel mai mult să se lupte şi să-i ajungă din urmă.

Cuviosul Ioan Maxenţiu a apărat, prin scris, credinţa ortodoxă

Împreună cu alţi patru călugări sciţi, Petru, Ioan, Leonţiu şi Ioan, Cuviosul Ioan Maxenţiu a scris şi Epistola călugărilor sciţi, adresată episcopilor africani Datin şi Fortunat, în care se susţine formula teologică „theopashită” că „unul din Treime a pătimit cu trupul”.

„Mare osândă vom lua, de nu vom face milostenie!” – Protosinghelul Vichentie Mălău

Când venea vreun sărac la el şi nu avea ce să-i dea, se ducea la maici şi le zicea cu glas rugător: „Maică, a venit Hristos la mine şi nu am ce să-i dau milostenie! Te rog, împrumută-mi 100 de lei şi, când voi avea, ţi-i voi da înapoi”. Iar maicile, văzând dragostea lui pentru săraci, îi răspundeau: „Poftiţi, părinte, 100 de lei şi nu ni-i mai da înapoi, că vrem şi noi să miluim pe Hristos”. 

Mănăstirea Zografu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

După tradiţie, prima aşezare monahală la Zografu datează din secolul IX şi se datorează celor trei sihastri athoniţi, Moise, Aron şi Ioan, care s-au hotărât să zideas­că aici o mănăstire.

Sfântul Chiriac de la Tazlău, mare dascăl al liniştii

Cinstitele sale moaşte s-au aşezat de ucenici într-o peşteră pe Măgura Tazlăului şi multe minuni de vindecare se făceau prin ele. Pe acest cuvios l-a cunoscut încă din viaţă şi smeritul Mitropolit Dosoftei şi i-a sărutat moaştele, precum însuşi mărturiseşte: „Apucat-am în zilele noastre părinţi înalţi la podvig (nevoinţă) şi plecaţi la smerenie adâncă: pe părintele Chiriac de la Bisericani şi pe Chiriac de la Tazlău”.

Sfatul Moşului Gheorghe Lazăr pentru ucenicul său, Protosinghelul Ioanichie Moroi

Dorind să-şi ia asupră-şi jugul nevoinţei călugăreşti, tânărul Ioan Moroi a cerut sfatul marelui pelerin Gheorghe Lazăr, al cărui ucenic era, care i-a spus: „Stai un an de zile sub ascultare la Schitul Peştera Ialomicioarei şi citeşte câte o Psaltire în fiecare zi. De vei răbda ispitele vrăjmaşului şi nu te va amăgi, atunci poţi să te faci călugăr”.

Pagini