clevetire

Prin rugăciune vom vindeca și rana fratelui nostru

Cel care vede lăuntrul său, pe toate cele din jurul său le va vedea bune.

Omul duhovnicesc este recunoscut după dragoste

Omul trupesc ține minte răul și caută răzbunare chiar și pentru cea mai mică jignire, iar cel duhovnicesc se roagă și pentru cei ce îi iau viața, zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (Fapte 7, 60).

Vorbirea deșartă ascunde semințele tuturor patimilor

Alungă departe de tine duhul multei grăiri, că în el sunt tăinuite seminţele tuturor patimilor: acolo e minciuna, acolo e obrăznicia, acolo sunt osândirea şi clevetirea, acolo e vorbirea spurcată şi nebunească.

Să nu credeți orice auziți

Clevetirea este foarte rea. De aceea diavolul se numește și clevetitor. Clevetește. Una spune unuia, alta celuilalt și pricinuiește sminteală.

Din rănile mândriei izvorăște nesupunerea

Iată odraslele mândriei: mânia, clevetirea, întărâtarea, fățăr­nicia, ura, cârtirea, nesupunerea. Ea rămâne ne­clintită în părerea sa, se supune numai cu greu­tate, nu suferă să i se facă observație, însă îi place să facă observație altora; aruncă cu vorbele fără să chibzuiască.

Nu sta alături de cei ce clevetesc!

Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

Să fim mereu în luptă cu patimile – Sfântul Ierarh Nifon, Mitropolitul Ţării Româneşti

„Cei ce postesc mult şi nu se îndreptează, din gura lor pătimesc; că cel ce nu are păzire gurii sale totdeauna, măcar tot anul de ar posti, nimic nu se foloseşte. Pentru că, dacă diavolul te zădărăşte pe tine spre iuţime, tu să nu grăieşti, şi ai biruit patima.”

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Mare este darul tăcerii!

Prin tăcere scăpăm de osândă, de clevetire, de vorbă deşartă şi învăţăm a ne ruga. Părinţii noştri vorbeau „şapte vorbe pe zi”, cum se spune, dar cu inima şi cu buzele se rugau neîncetat. Dacă vom pune înaintea noastră păcatele noastre, ceasul morţii şi ziua judecăţii, încet-încet dobândim darul tăcerii şi al rugăciunii. Să ne rugăm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele (Psalm 140,3).

Să vă rugaţi cu iubire, ca să stingeți astfel împotrivirea

Când împlineşti cuvintele lui Dumnezeu şi nu ai mustrări de conştiinţă, şi ai pace şi săvârşeşti fapte bune, intri în rugăciune lin, fără să-ţi dai seama. Apoi aştepţi simplu, încet-încet, până vine harul.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Pagini