Gheron Iosif Vatopedinul

Ce este războiul nevăzut și cum știm că suntem prinși în mijlocul lui?

Legea pervertirii firii, unde își are sediul iraționalul, fie prin mijlocirea patimilor, fie prin mijlocirea dracilor, lucrează la înșelarea minții, pentru ca să se facă înclinația pătimașă și irațională. Aceasta nu este o luptă văzută și o ciocnire sensibilă (simțuală), ci o incitare interioară pentru ca să se reușească determinarea hotărârii, a consimțirii și a făptuirii.

Dumnezeu putea împiedica păcatul strămoşilor noştri. De ce nu a făcut-o, totuşi?

Diavolul credea că prin înșelarea omului va împiedica planul dumnezeiesc și va distruge chipul dumnezeiesc al omului, astfel încât și pe Dumnezeu să se răzbune, și pe om să-l lipsească de locul său de cinste. Așadar, Dumnezeu nu l-a împiedicat pe diavol să-și pună în practică răutatea, pentru ca acesta să fie zdrobit cu totul prin viitoarea asumare a firii omenești de către Dumnezeu prin întruparea Sa.

E important să faci partea ta de lucrare, pentru ca Dumnezeu să reverse harul Său în viața ta

Cu toate că noi izbutim să facem toate prin harul lui Hristos, totuși nimic nu ne dă harul fără împreună-lucrarea voinței omenești. Iată de ce vatămă și păgubesc pe om cele două mari rele, egoismul și nepăsarea. Iar mândria provoacă omului căderea și părăsirea de către har.

De unde vine bucuria pe care o simt călugării, în ciuda vieții lor atât de aspre?

Deși viața monahală se deosebește în diferite forme și stadii, cu toate acestea nici unele dintre acestea nu sunt caracterizate de individualism sau trândăvie. Ostenelile trupești sunt lucrarea lui necesară și neîncetată, fie pentru agonisirea celor necesare traiului, fie pentru a rezista în lupta duhovnicească împotriva răutății celei de multe feluri, pe de o parte, fie pentru agonisirea virtuților, pe de altă parte. Versetul din Psalmi „Vezi smerenia mea și osteneala mea și iartă-mi toate păcatele mele” este resortul tuturor mișcărilor lui.

Creștem duhovnicește prin respectarea rânduielilor

Îmi aduc aminte că de multe ori ne cita din Cuvântul al Şaptelea, „Despre rânduiala începătorilor şi despre cele ce li se cuvin lor”. Iar locul cel mai important, de care şi acum îmi aduc aminte, este următorul: „Oriunde te-ai afla, socoteşte-te cel mai mic şi slujitor al fraţilor tăi”.

Există „aleși” care au o „înclinație” specială pentru viața duhovnicească sau monahism?

Ceea ce Dumnezeu încununează nu e darul Lui, ci alegerea noastră liberă, faptul că alegem de la noi înșine să facem binele, nu constrânși de vreun har, ci numai din voie liberă. Și această voie și alegere libere sunt răsplătite de Dumnezeu ca faptă bună.

Pocăința sinceră atrage harul, care este întâlnire personală a omului cu Dumnezeu

Harul dumnezeiesc nu este magie, nici yoga, nici vreun alt fel de senzualism sau fantezism, ci este descoperire dumnezeiască și sălășluire și întâlnire personală a omului cu Dumnezeu.

Rugăciuni scurte și foarte folositoare sufletului, învățate de la Sfinții Părinți

Dacă rugăciunea este „împreună-ființare și unire a omului cu Dumnezeu”, potrivit Sfântului Ioan Scărarul, și „convorbire cu Dumnezeu”, potrivit Sfântului Nil, fiecare credincios este dator să încerce mai multe moduri și mijloace care conduc la această reușită, ca să răsplătească Stăpânul nostru intenția noastră bună și să dea El Însuși rugăciunea celor care se roagă.

„Să provocăm harul dumnezeiesc să vină în noi!”

Făptuirea practică se dobândește prin ascultare, osteneală trupească, slujire, toate acestea constituie coloana ei vertebrală, care, în limba Părinților noștri se numește iubire de osteneală. Împreună cu acestea, nevoitorul păzește înfrânarea cuprinzătoare, privegherea și rugăciunea. Acestea toate unite împreună, fără a fi scopul, conduc la rezultatul dorit, omoară pornirile dobitocești, mișcările cele împotriva firii.

Cel mai simplu mod în care putem să ne rugăm neîncetat

„Trebuie să ne amintim de Dumnezeu mai des decât respirăm”, spune Sfântul Grigorie Teologul. „Numele lui Iisus Hristos să se unească cu răsuflarea ta”, zice Sfântul Ioan Scărarul. „Stăruie cu mintea și nu vei osteni în ispite”, zice Isihie bătrânul. Și Teodor Sinaitul zice de asemenea: „Dacă lipsește pomenirea lui Dumnezeu, tulburarea patimilor capătă loc în noi”.

Pagini