Patericul egiptean

Înfrânarea de la vorbire – paza bună trece primejdia rea

Dacă nu poți să taci, mai bine este să vorbești din cuvintele bătrânilor și nu din Scriptură, căci nu mică primejdie este.

Ai inima deschisă către ceilalți?

„De nimic nu se bucură așa de mult vrăjmașul, ca de cei ce nu-și arată gândurile lor.”

Monahul Marcu Dumitrescu – Diferenţa dintre smerenie şi umilinţă

Oamenii vremurilor din urmă „nu vor face nimic din ce facem noi, dar vor avea încercări aşa de mari şi de grozave, încât, dacă vor rezista lor, vor fi mai mari decât noi în Împărăţia lui Dumnezeu”.

Îndrăzneala celor ce pentru Dumnezeu rabdă necazuri

Şi îl ocăra bătrânul pe fratele mai tânăr ca pe un câine, în toate zilele. Iar văzând Dumnezeu smerenia şi ascultarea fratelui, i-a arătat lui, după şase ani de supunere sub bătrânul, în somn, pe oarecine ţinând o hârtie mare, a cărui jumătate era ştearsă, iar cealaltă era scrisă. Şi arătând fratelui hârtia, îi zi­cea: „Iată, jumătate din datoria ta o a şters Stăpânul Dumnezeu, nevoieşte-te şi pentru celelalte”.

Suntem liberi să alegem ce e bun pentru noi din lumea în care trăim

Zis-a avva Pimen: de va ajunge omul la cuvântul apostolului care zice că toate sunt curate celor curați (Tit 1, 15), se vede pe sine mai prejos decât toată zidirea. Zis-a fratele: cum pot să mă socotesc pe mine mai prejos decât ucigașii? Zis-a bătrânul: de va ajunge omul la cuvântul acesta și de va vedea vreun om ucigând, zice: acela a făcut numai acest păcat, iar eu ucid în fiecare zi.

Cheamă-L pe Dumnezeu în necazul tău și nu te lenevi!

Tu te-ai lenevit; căci, când M-ai căutat, ai văzut cum M-am arătat ție!
Zis-a avva Antonie: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: Oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi: Smerenia!”. (Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 4)

De multe ori m-am căit că am vorbit; iar că am tăcut, niciodată

Se mai spunea, că în toată vremea vietii sale, când ședea la lucrul mâinilor lui, avea o cârpă în sân pentru a-și șterge lacrimile care picau din ochii săi. Și auzind avva Pimen că a adormit, lăcrimând, a zis: „Fericit ești, avvo Arsenie, că te-ai plâns pe tine în lumea aceasta. Că acela ce nu se plânge pe sine aici, acolo se va plânge veșnic”. Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci, este cu nepuțință a nu plânge.

Slavă să-mi adun sau necinste?

Că de voi face lucru bun și mă voi slăvi, pot să-mi osândesc cugetul, că nu sunt vrednic de slava aceasta.
Odată au venit dracii la avva Arsenie în chilie, necăjindu-l. Și venind cei ce slujeau lui și stând din afară de chilie, l-au auzit strigând către Dumnezeu și zicând: „Dumnezeule, nu mă părăsi! Nimic bun n-am făcut înaintea Ta, dar dă-mi, după bunătatea Ta, să pun început”.   (Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 13)

Pagini