sihastru

Mitropolitul Gheorghe I a păstorit Biserica lui Hristos din Moldova timp de 34 de ani

Marele Mitropolit Gheorghe, cel dintâi rugător către Dumnezeu al Moldovei, era el însuşi un exemplu viu de sfinţenie, de cuvioşie, de smerenie şi de iubire către toţi. Purta mare grijă de copiii orfani şi de văduvele de război, care erau atât de numeroase în vremea sa. O grijă deosebită avea şi pentru zecile de mii de oşteni căzuţi în desele războaie. La porunca sa, osemintele lor erau adunate la mănăstiri şi biserici, iar numele lor erau scrise în marile pomelnice ctitoreşti. În anumite zile de peste an, şi mai ales la hramuri, se făceau în toată Moldova liturghii, parastase şi praznice de obşte pentru odihna sufletelor fericiţilor ctitori şi eroi ai neamului.

Sfântul Antipa Athonitul – singurul călugăr athonit român trecut în rândul sfinţilor

Cuviosul Antipa a fost un mare trăitor duhovnicesc şi un călugăr sfânt pe care l-a odrăslit pământul Moldovei în secolul XIX.

Ieroschimonahul Onufrie Frunză, un stâlp al monahismului din România

Părintele Onufrie era un om de rugăciune, de tăcere şi de smerenie, un părinte cu viaţă sfântă, care ne-a zidit duhovniceşte pe toţi. Zicea un ucenic: „Părintele Cleopa a propovăduit pentru Dumnezeu, iar Părintele Onufrie a tăcut pentru Dumnezeu”. Iată două căi care duc la mântuire!

Cuvioşii Patapie şi Nicandru, sihaştri din Muntele Ceahlău

Numele lor sunt legate până astăzi de toponimia locului: „Pârâul lui Patapie”, „Pârâul lui Nicandru”, „Poiana lui Nicandru” sau, în grai popular, „Padina lui Nicandru”.

„Livada Părinţilor” ‒ trunchiuri de stejar adăpostesc osemintele sihaștrilor de la Agapia Veche

Trupurile acestor cuvioşi părinţi erau aşezate în sicrie din trunchiuri groase de stejar, cu cruci grele de plumb pe piept şi cu osemintele galbene şi bine mirositoare. Ei s-au nevoit la Agapia Veche, atât în obşte, cât şi în munţii din împrejurimi, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, când schimonahii obişnuiau să poarte cruci grele de plumb pe piept şi se îngropau în sicrie scobite în tulpină de stejar.

Mănăstirea Esfigmenu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

Prima aşezare monahală este atribuită împărătesei Pulheria, evlavioasa soţie a împăratului Marchian (450-457). Adevăraţii întemeietori ai mănăstirii au fost însă câţiva sihaștri din secolul XI.

Cuviosul Daniil Sihastrul a creat în Moldova o mare mişcare isihastă

Urmând exemplul vieţii sale, numeroşi călugări iubitori de linişte din chinovii se retrăgeau în pustie cu binecuvântarea Cuviosului Daniil şi deveneau sihaştri şi lucrători sporiţi ai rugăciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei avea prin mănăstiri şi sate numeroşi fii duhovniceşti, iar prin munţi şi prin codri avea peste o sută de ucenici sihaştri care se nevoiau în plăcere de Dumnezeu, după sfatul său.

Rugăciunea este felinarul conștiinței

Casa este inima, furii sunt răutățile. Vocea păzitorului este rugăciunea. Dar de acum nu mai sunt eu însumi păzitorul, ci Hristos este.

Fericitul Mitropolit Dosoftei avea mare evlavie la sfinţii români

Cel mai de preţ odor al Moldovei, la care Mitropolitul Dosoftei ţinea foarte mult, erau moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Pe acestea mutându-le în catedrala de la Iaşi, bunul păstor le păzea cu mare sfinţenie şi la vreme de primejdie făcea cu ele litanie prin ţară şi multe minuni şi semne se făceau spre mângâierea poporului binecredincios. În anii 1686-1687, fiind mare tulburare şi neaşezare în ţară, mitropolitul a luat sicriul cu sfintele moaşte şi s-a dus cu ele în Polonia, la Zolkiev.

Chiliile româneşti de la Colciu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos (3)

Dacă vom face toate cu rugăciune şi binecuvân­tare, nu vom greşi calea mântuirii niciodată.

Pagini