— Ce este dragostea creştină, în câte părţi se împarte şi cum se naşte ea în inima credinciosului?

— Dragostea, în înţeles mai larg, este năzuinţa omului spre tot ce este bun şi frumos, spre tot ce este vrednic de dorit. Dragostea creştină este puterea dumnezeiască revărsată în inima credinciosului prin Taina Sfântului Botez, prin care acesta are năzuinţă adâncă şi curată către Dumnezeu, bunul său cel mai de preţ şi doreşte din toate puterile sufletului unirea cu El şi împlinirea voinţei Lui, jertfind în caz de nevoie orice bun pământesc. (Învăţătura de Credinţă Ortodoxă). Dragostea dumnezeiască se împarte în două trepte şi anume: O dragoste care se câştigă prin toate faptele bune, mai ales prin rugăciunea curată a inimii, iar a doua este dragostea ca energie divină necreată, ca dar de sus. (Preot Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia morală, vol. III)

— Ce fapte bune sporesc dragostea creştină şi ce păcate o împuţinează mai mult?

— Toate faptele bune ajută pe om să sporească în dumnezeiasca dragoste, dar mai mult decât toate rugăciunea cea curată. Căci prin aceasta „strigând omul către Dumnezeu, ies afară toate cele ce sunt” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Filocalia, vol. II).

Cel mai mare păcat care împuţinează şi izgoneşte de la noi dragostea cea dumnezeiască este ura „care este egală cu uciderea de om”. Apoi iubirea de sine, mândria şi zgârcenia.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Lumina şi faptele credinţei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iași, 1994, p. 30)