Un tânăr i-a pus Sfântului Siluan întrebarea aceasta tragică „De ce sunt așa puțini duhovnici buni astăzi?”. Și Sfântul Siluan îi dă un răspuns, probabil neînțeles de tânăr, și neînțeles de mine mulți ani, dar în perspectiva pe care o dezvolt acum e din ce în ce mai înțeles. Sfântul Siluan zice: „Fiindcă nu sunt ucenici buni”. Cuvântul Sfântului Siluan a fost un joc de cuvinte. Pe rusește „ucenic”, mai ales în cadrul mănăstiresc, se spune poslușnik, poslușnik înseamnă și „ascultător”. Deci, mai ales în cadrul călugăriei, ucenicului i se spune „ascultătorul”, e Starețul și ascultătorul. Deci de ce nu sunt Stareți buni? Fiindcă nu sunt ascultători buni.

Părintele Sofronie cita și el, nu știu dacă nu din Iezechiel Prorocul, care spune undeva ceva de felul acesta: „Dacă prorocul lui Dumnezeu se va găsi mincinos este pentru că Eu, Domnul Dumnezeu, l-am întunecat pe acel proroc”. Și contextul în care este dat, zice: „Pentru îndărătnicia poporului Meu, fiindcă poporul Meu a căutat cu o inimă dublă, fățarnică, cuvânt de la Dumnezeu, prin prorocul Meu”. Adică Eu, Domnul Dumnezeu, întunec pe prorocul Meu cel mare și drept și adevărat, și va spune minciună. De ce? Fiindcă poporul Meu este cu inima fățarnică.

Într-o zi am început să înțeleg taina asta, am venit la Părintele Sofronie și i-am spus: „Părinte, atunci în duhovnicie este fiul care își naște tatăl!”. Și l-a pufnit râsul pe Părintele Sofronie, și a zis: „Așa-i, este fiul care își naște tatăl”. Adică dacă tu, ascultătorule, tu ucenice, vii cu rugăciune și cu inimă nefățarnică și vrei să știi, eu chiar dacă sunt Iuda, care mâine Îl voi trăda pe Hristos, astăzi îți voi fi duhovnic. Și pentru noi, asta este și încurajare, și înfricoșare; fiindcă noi trebuie să fim la nivelul acestei măreții, acestei taine într-adevăr înfricoșătoare.

(Ieromonahul Rafail Noica, Cultura Duhului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, pp. 50-51)