Atunci când voiți să aflați voia lui Dumnezeu, lăsați cu desăvârșire pe cea a voastră dimpreună cu orice alt gând sau program și, cu multă smerenie, cereți în rugăciunea voastră cunoașterea acesteia. Și orice se va închipui sau stărui în inima voastră, faceți-o căci va fi după Dumnezeu. Cei ce au mai multă îndrăzneală și deprindere în a se ruga pentru aceasta aud înlăuntrul lor foarte lămurit vestirea, și se fac mai atenți în viața lor, nefăcând nimic fără vestire dumnezeiască.

Există și alt mod de cunoaștere a voii lui Dumnezeu, pe care, în general, îl folosește Biserica. Și aceasta este sfatul părinților duhovnicești și al duhovnicilor. Marea binecuvântare a ascultării, care umbrește binefăcător pe cei ce o prețuiesc, li se face cunoaștere în tot ceea ce nu cunosc și acoperământ și putere să săvârșească sfatul-poruncă, pentru că Dumnezeu Se descoperă celor ascultători prin iubirea Sa părintească. Desăvârșirea ascultării, ca virtute de temelie, identifică pe ucenicii ei cu Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut ascultător până la… moarte. Și precum I S-a dat lui Iisus toată stăpânirea și toată bunăvoirea Tatălui, astfel și ascultătorilor li se dă vestirea voii dumnezeiești și harul spre izbândire și deplina ei săvârșire.

(Iosif Monahul, Bătrânul Iosif Sihastrul. Nevoințe – Experiențe – Î nvățături, Schitul Lacu, 2001, p. 107)