Să ne smerim pentru mântuirea noastră

Să ne smerim, fraţilor, că cel mândru nu se poate mântui. Să ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu şi nu vom greşi niciodată.

Smerenia este cugetul inimii noastre care ne încredinţează că suntem mai păcătoşi decât toţi oamenii şi nevrednici de mila lui Dumnezeu. Când ne defăimăm pe noi înşine nu înseamnă că avem smerenie. Ci, atunci când altul ne ocărăşte şi ne defaimă, încă în public, iar noi răbdăm şi zicem: „Dumnezeu i-a poruncit fratelui să mă ocărască pentru păcatele mele”, aceasta este smerenia cea adevărată. Deci, să primim toate ca din mâna şi cu voia lui Dumnezeu.

Să ne smerim, fraţilor, că cel mândru nu se poate mântui. Să ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu şi nu vom greşi niciodată. Să vă ajute Dumnezeu cu harul Lui să vă folosiţi de restul vieţii, sporind în fapte bune, şi mai întâi în smerenie şi dragoste, ca să vă mântuiţi sufletele voastre şi să folosiţi şi pe alţii, îndemnându-i spre Hristos.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Doxologia, 2010, p. 17)

De la același autor

Ultimele din categorie