Prima treaptă a credinţei, stadiul ei cel mai elementar este încrederea în Dumnezeu şi în cuvântul Său. Cum ai putea zice că eşti credincios, dacă nu crezi ce-ţi spune Dumnezeu, dacă, adică, nu-L crezi pe Dumnezeu pe cuvânt? Cum te poţi socoti credincios dacă, în timp ce Dumnezeu îţi spune că fiii sunt o binecuvântare de la El, tu îi refuzi ca pe un blestem? Nu înseamnă oare aceasta a preface adevărul lui Dumnezeu în minciună? Cum te poţi numi creştin dacă prin atitudinea ta practică nu-L recunoşti pe Dumnezeu ca Tată al tău? Căci Dumnezeu se numeşte Tatăl nostru tocmai în înţelesul purtării Sale de grijă faţă de noi, dacă ne lăsăm în voia Sa. Şi nu e lipsit de semnificaţie faptul că în cuvântul citat mai sus al Mântuitorului, despre Providenţa dumnezeiască, El ne vorbeşte mereu de Dumnezeu ca de Tatăl nostru (Matei 6, 26).

Soţii şi mame creştine! Faceţi-vă următoare ale „Maicii Vieţii”, primind cu deplină încredere şi cu cea mai adâncă mulţumire şi recunoştinţă darul dumnezeiesc al pruncilor. Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine – zice Mântuitorul (Matei 19, 14). Lăsaţi mai întâi copiii să vină la lumina existenţei şi nu-i opriţi în nici un chip! Iar o dată născuţi, împărtăşiţi-i şi de lumina vieţii celei nemuritoare, prin naşterea din nou a dumnezeiescului Botez şi prin atenta supraveghere şi îngrijire a creşterii lor duhovniceşti, prin primirea harului Sfintelor Taine ale Bisericii şi prin continua sporire a vieţii lor de credinţă şi fapte bune!

Femeia – zice Sfântul Apostol Pavel – se va mântui prin naştere de fii, dacă stăruieşte, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie (I Tim. 2, 15). Femei creştine, nu refuzaţi acest mijloc atât de înalt şi atât de sigur al mântuirii voastre! Căci ce poate fi mai scump şi mai de dorit decât răsplata mamelor care nasc şi cresc prunci pentru Împărăţia lui Dumnezeu?

(Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Şapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, Editura Teofania, 2001, pp. 38-39)