Ev. Marcu 14, 10-42

 

În vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să-L vândă pe Iisus. Şi, auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. De aceea el căuta cum să-L dea lor la timpul potrivit. Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voieşti să mergem să pregătim, ca să mănânci Paştile? Şi a trimis doi dintre ucenicii Lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el. Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei că învăţătorul zice: Unde este încăperea în care pot să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi. Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Paştile. Şi, făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde. Atunci ei au început să se întristeze şi să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut. Şi, mâncând ei, Iisus a luat pâinea şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Apoi, luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi. Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi, cântând laude, au ieşit la Muntele Măslinilor. Şi le-a zis Iisus: Toţi vă veţi sminti, că scris este: «Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile»; dar, după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, totuşi eu nu. Şi i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ţie că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. El însă spunea mai stăruitor: Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Şi tot aşa ziceau toţi. Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: Şedeţi aici până ce Mă voi ruga. Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni; şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi. Şi, mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acesta. Şi zicea: Awa, Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu precum voiesc Eu, ci precum voieşti. Apoi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un ceas? Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Şi, iarăşi mergând, S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând; apoi, venind iarăşi, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! E gata, a sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.