Ev. Marcu 7, 31-37

În vremea aceea, ieşind din părţile Tirului şi Sidonului, a venit Iisus la Marea Galileei, prin mijlocul hotarelor Decapolei. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste el. Atunci Iisus, luându-l la o parte, din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, S-a atins de limba lui. Apoi, privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatá!, ceea ce înseamnă: Deschide-te! Şi îndată urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui s-a dezlegat şi vorbea limpede. Însă Iisus le-a poruncit să nu spună cuiva. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. Şi erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească.