Sfântul Ioan Scărarul spune că, pentru cei ce au venit la mănăstire, prima şi cea mai mare ispită a vrăjmaşului este samavolnicia, încrederea în sine şi voia proprie. Fiecare din voi să ţină minte aceasta, lăsând pe ceilalţi să facă ce vor şi ce socotesc de cuviinţă, pentru că fiecare va răspunde pentru sine înaintea Domnului. În continuare, sfântul pune înainte trei patimi de căpetenie care îi războiesc pe cei ce se află în ascultare: lăcomia pântecelui, mânia şi pofta trupească. Ultimele două îşi iau putere de la prima, pofta trupească aprinzându-se din lăcomie şi odihna trupului, iar mânia - pentru lăcomie şi odihnă. Acest întreg sobor de răutăţi se naşte şi se întâmplă din iubirea de sine şi din aşezarea spre mândrie a sufletului. Pentru aceasta, Domnul porunceşte în Evanghelie să ne lepădăm de noi înşine şi să ne smerim. Prin silirea sinelui şi prin smerenie vom atrage milostivirea şi ajutorul lui Dumnezeu, prin care omul are putere să se ferească de rău şi să facă binele. Dacă nu putem să postim, urmând exemplul vechilor nevoitori, atunci măcar să ne silim cu smerenie şi prihănire de sine a ne abţine la timpul cuvenit şi cu măsură de la mâncare şi băutură. Tot astfel să facem cu somnul, cu discuţiile şi cu altele. În general, să ţinem minte cuvintele Apostolului: „De trăim cu Duhul, cu Duhul să şi umblăm. Să nu fim măreţi în deşert, unul pre altul întărâtând, unul altuia pizmuind” (Gal. 5: 25-26). Invidia este mai rea decât toate. Sfântul Isaac Sirul scrie că cel ce face loc invidiei înlăuntrul său, dobândeşte împreună cu ea şi pe diavolul. Atunci când cineva îngăduie diavolului să se apropie de sufletul său, ce tulburare, agitare şi răzvrătire nu face acesta? Să ne izbăvească Domnul de asemenea patimă vătămătoare, la fel şi de judecarea altora, care ne face făţarnici înaintea lui Dumnezeu. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 85)