Cântarea 1

Glasul al 8-lea: 

Irmos: Deschide-voi gura mea ...

Prin multa înfrânare, prin osteneli și prin privegheri de peste toată noaptea, părinte Antonie, sufletul tău l-ai pus împărat peste patimile trupului. Pentru aceea, cu sfinții veselindu-se, pe Hristos Îl laudă, pe Cel Care ți-a dăruit ție o biruință ca aceasta asupra patimilor.

Sosit-a astăzi întru tot cinstită ziua adormirii tale, părinte Antonie, îndestul veselind pe fiii tăi, preacuvioase; pentru aceea, aducându-ne aminte de viața ta cea de demult și îngereasca ta viețuire luminat prăznuindu-o, pe tine te cântăm, părinte sfinte.

Din adâncul întunecos al peșterii răpit ai fost către strălucirile cele dumnezeiești; preaslăvit ai trecut, cuvioase, și acolo cu sfinții, ca un biruitor al patimilor, te-ai încununat, părinte.

A Născătoarei

Cumplit se afundă sufletul meu în luciul patimilor de viforul nenumăratelor ispite, ci întinde-mi mie, Stăpână, mână de mântuire și mă scoate dintru adâncul răutăților mele.

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreți...

Propovăduiește preaslăvit și mai tare decât trâmbița sfințita și marea lavră a ta, care prin tine a luat început; și casa Maicii lui Dumnezeu nu cu glasul, ci cu lucrul se laudă grăind: „Întăritu-m-am întru Tine, Doamne.”

Pe Domnul Hristos ai iubit și crucea Acestuia pe umeri ai ridicat-o, preacuvioase Antonie, cu cuviincioasă înstrăinare viețuind în posturi și în privegheri, în milostenii și în rugăciuni, chip făcându-te ucenicilor tăi. Pentru aceea Hristos te-a preaslăvit.

De poftele trupești lepădândute, preacuvioase, mândria ai urât, iar cu smerenia și cu sărăcia îmbogățindu-te, ai ajuns la locașul cel preaînalt al sfinților.

A Născătoarei

Miluiește, Maică a lui Dumnezeu, miluiește și te îndură asupra sufletului meu celui ticălos, cel ce se îneacă de draci și de patimile cele viclene, și, mai înainte de vremea ieșirii mele, milostivește-te asupra acestuia spre a-l curăți.

Sedelna

Glasul al 4-lea
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-a povățuitorul tău cel duhovnicesc, văzând întru tine mare înfrânare, și a socotit cu gândul de cele ce vor să fie mai pe urmă pentru tine. Că a văzut marea ta viețuire cea după Dumnezeu, că de cursele vrăjmașului nicicum nu te clinteai; pentru aceea și mărturisind duhovnicescul tău părinte și păzitor al vieții tale, părinților Sfântului Munte a strigat: „Acesta care între noi se vede mai mic, mai pe urmă în țara sa mare luminător va fi!”

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel Ce șade în slavă...

În locul unde este așezat cinstitul și sfințitul trupul tău, preacuvioase părinte Antonie, multă tămăduire primesc credincioșii, cei ce din suflet cântă lui Hristos: „Slavă puterii Tale, Doamne!”

Nu te-au înfricoșat pe tine, cuvioase, lungimea căii celei grele, nici năvălirea tâlharilor de acolo; pentru aceea, ajungând la Sfântul Munte, cu părinții ce erau acolo ai cântat: “Slavă puterii Tale, Doamne!”

Văzând întru totul Bunul Dumnezeu voința ta cea mare și bună, la sfintele locuri în mijlocul părinților te-a slăvit. Cu care ne învrednicește a striga. “Slavă puterii Tale, Doamne!”

A Născătoarei

Împăratul tuturor, ca pe ceea ce ai fost din coapse împărătești, iubindu-te și mai presus de heruvimi și de serafimi făcândute, Născătoare de Dumnezeu, întru tine S-a sălășluit.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel Ce șade în slavă...

Chip ai fost și învățător călugărilor, părinte; pentru aceea și pe cei puternici i-ai mustrat, ca să nu răpească averi străine, ci mai ales pe cei săraci să-i miluiască. Și preaslăvit și mare învățător te-ai arătat, preacuvioase.

Mai presus de om ai câștigat viața cea veșnică, Antonie, că asemenea cu îngerii ai viețuit pe pământ; pentru aceea te-ai învrednicit a câștiga cinste asemenea cu cea a îngerilor și cânți împreună cu dânșii Stăpânului tău.

De darurile tale, părinte Antonie, cele de Dumnezeu dăruite, tot auzul omenesc s-a spăimântat; că ai învățat a disprețui pe cele ce se socot a fi mari, ca pe lucruri mici și de nimic, toate trecându-le cu vederea. Drept aceea roagă-te, preacuvioase, să ne mântuim și noi.

A Născătoarei

Nădejdea mea ești, Preacurată, și mântuirea, și lauda mea. Pentru aceea alerg către acoperământul tău; nu te îngrețoșa de mine cel ce sunt înghițit de multe păcate și de dureri, și de scârbe, ci, apucând mai înainte, mântuiește-mă.

Cântarea a 6-a

Irmos: Înțelepții lui Dumnezeu...

Cu dragostea cea către Dumnezeu totdeauna afară de trup și de lume ai fost; pentru aceea și locaș vrednic Preasfântului Duh te-ai arătat, precum Însuși Hristos a zis: „Venind împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acolo Mă voi sălășlui!”

Ca o vie roditoare preadulce, pe care Sfântul Munte a crescuto preaslăvit, ești, Sfinte Părinte, și podoabă luminoasă de care se bucură, lăudând pe Hristos, Care pe tine lor te-a dăruit.

Ție, Antonie, ți s-a socotit noaptea ca ziua și ziua ca noaptea, că, după cum zice proorocul, n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, nici odihnă trupului tău, până când pe acesta împreună cu sufletul curat l-ai pus înaintea lui Dumnezeu.

A Născătoarei

Dă-mi mie ajutorul tău și mă izbăvește de nevoi și de scârbe, și de greșelile mele, ceea ce ai născut Izbăvirea tuturor cea dea pururea.

Condacul Cuviosului

Glasul al 8-lea: 
Podobie: Apărătoarei Doamne... 

Supunându-te din tinerețe preaiubitului Dumnezeu mai vârtos decât toți, cuvioase, Aceluia din tot sufletul cu dragoste I-ai urmat. Și cele stricăcioase ale lumii întru nimic socotindu-le, în pământ peșteră ți-ai făcut și într-însa împotriva meșteșugurilor nevăzutului vrăjmaș bine te-ai nevoit. Ca niște raze luminoase ale soarelui toate marginile pământului ai strălucit, de unde, veselindu-ne, ai trecut la cămara cea cerească. Și acum cu îngerii înaintea scaunului Stăpânului stând, adu-ți aminte de noi, cei ce cinstim pomenirea ta, ca să strigăm ție: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!”

Icosul

Dorind ca să te îndulcești de lumina cea de o ființă a Sfintei Treimi, vreme de patruzeci de ani într-o peșteră întunecată pe sineți te-ai închis și, neieșind de acolo, ai petrecut, părinte, până când trupul tău împreună cu sufletul curat l-ai pus înaintea lui Dumnezeu. De unde după mutare, ca un viu, ai luat de la Domnul darul minunilor, darul tămăduirii feluritelor boli ale celor ce pătimesc rău, și puterea de a goni dracii din oamenii stăpâniți de ei. Pentru aceasta te rugăm: roagă-te, părinte, să se păzească fără vătămare patria ta și cetățile, și poporul, ca să strigăm ție: „Bucură-te, Antonie, părintele nostru!”

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii...

Cu porunca povățuitorului tău celui duhovnicesc, fericite Antonie, iarăși către patria ta trimis ai fost. Pentru aceea cele zise ție de părintele, ca de Dumnezeu poruncite, le-ai făcut, părinte, multe suflete aducând Domnului.

Dacă ai ajuns la sfințitul loc, preacuvioase Antonie, cu viața ta pe mulți i-ai adus întru uimire mare; că mai presus de om te-ai nevoit, făcând pe mulți să nu prețuiască cele vremelnice ale lumii.

Aflând peștera arhiepiscopului Ilarion, cu iubire de osteneală ai viețuit într-însa, cuvioase, în rugăciune și în postire, până când altă peșteră ți-ai făcut, întru care te-ai învrednicit și chemării de sus.

A Născătoarei

Năpastele omenești și sfaturile risipește-le, Curată, cu dumnezeieștile tale rugăciuni și pe robii tăi îi izbăvește de greșelile cele amarnice, ca de-a pururea pe tine, Fecioară, să te fericim.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Smereniei Stăpânului tău Hristos, cuvioase Antonie, ai râvnit; pentru aceasta viața smerită și aspră ai iubit, de patimile cele pământești ferindu-te. De aceea cinstei sfinților te-ai învrednicit și cu dânșii împreună lauzi pe Domnul în veci.

Roagă-te, fericite, pentru cei ce prăznuiesc preasfântă adormirea ta, să se izbăvească toți de felurite năpaste, ca să te preaslăvim, Antonie, și să preaînălțăm pe Domnul în veci.

Pentru noi, Antonie, tinde ochi milostivi către Stăpânul, arătând iubirea de fii și, nedespărțit de noi, să petreci cu duhul, cuvioase, precum te-ai făgăduit când ai fost cu noi, ca toți împreună cu tine să cântăm lui Hristos: „Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul!”

A Născătoarei

Spre rugăciunea mea te milostivește acum, Stăpână, și îmi dăruiește mie bucurie în locul întristării, ca să te laud pe tine și să cânt Fiului tău: „Pe Domnul lăudați-L și preaînălțați-L pe Dânsul în veci!”

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc...

Vieții lui Antonie, aceluia care mai înainte, de demult a strălucit, în tot chipul a râvni teai silit; că acela singur în pustie s-a sălășluit, iar tu însuți în peșteră te-ai închis și mulți ani, părinte, neieșind, ai petrecut.

Viețuirii în peșteră întâi începător ai fost, părinte, că acolo te-ai nevoit ca un fără de trup. Pentru aceea și Hristos cu darul de a face minuni te-a îmbogățit, cuvioase.

Ridicarea mâinilor mele primește-o, părinte sfinte, și, asemănându-te bunătății Stăpânului, treci cu vederea greșelile mele, că tu ți-ai rănit sufletul cu dragostea lui Hristos și cu a Preacuratei Maicii Lui, pe care o roagă să mântuiască sufletele noastre.

A Născătoarei

Cu ridicarea mâinilor tale la rugăciune către Dumnezeu, preacuvioase părinte Antonie, preaslăvite minuni s-au făcut, căci cu rugăciunile tale foc din cer ai pogorât pentru curățirea locului bisericii Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toți împreună cu tine o mărim.