Mănăstirea ortodoxă Sfânta Maria Magdalena – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte
Urcăm 200 de metri din Grădina Ghetsimani spre vârful Muntelui Măslinilor și întâlnim mănăstirea rusească de călugărițe închinată Sfintei Maria Magdalena, care formează și hramul bisericii.
Privită de departe, biserica mănăstirii cu cele cinci turle aurite ale ei, în stil specific rusesc, pare un uriaș candelabru cu cinci lumini, ce se înalță către cer. Două porți mari de fier închid incinta. Sunăm. Un arab, portarul mănăstirii, ne deschide și ne conduce pe scările de piatră în zig-zag ce duc la biserică.
Mănăstirea este așezată pe panta pietroasă și destul de înclinată a Muntelui Măslinilor. Biserica este mare și impunătoare, singura în stil pur rusesc din toată Țara Sfântă. Cele câteva corpuri modeste de chilii sunt așezate neregulat în incintă, după poziția locului. Poteci de picior leagă chiliile una de alta și pe toate de biserică. Micile alei sunt umbrite de frumoși eucalipți, boschete ornamentale de tot felul și flori de toate culorile. Din loc în loc, bănci de reculegere.
O maică bătrână ne descuie ușa bisericii. Interiorul este destul de larg, aproape pătrat, pereții pictați în ulei, catapeteasma nouă. Desigur, lipsesc acele frumoase icoane vechi, bizantine, întâlnite la mănăstirile grecești. Cel mai de preț odor din biserică este o cutie mică de lemn aurit, în care se păstrează părticele de sfinte moaște. Ne închinăm la sfintele icoane, sărutăm Sfânta Masă și sfintele moaște, apoi ieșim în fața bisericii. Maica ce ne conduce ne spune că mănăstirea a fost înființată la sfârșitul secolului trecut, cu ajutorul credincioșilor din mai multe țări. Prin anii 1920-1925 avea o viață duhovnicească mult mai înfloritoare. Soborul număra între 80-100 de maici. În prezent, soborul mănăstirii numără 35 de maici și surori, din care cele mai multe sunt bătrâne. Însăși stareța mănăstirii are peste 90 de ani. Liturghia la biserică se face zilnic de către doi ieromonahi bătrâni. Cealaltă slujbă se face după tipic. Masa de obște o iau împreună la trapeză, care se află la subsolul bisericii. O maică ne invită la masă. Le mulțumim în numele Domnului și, după ce admirăm încă o dată Ierusalimul și Grădina Ghetsimani, plecăm mai departe.
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 124-125)
Paraclisul lui Adam – Biserica Sfântului Mormânt
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro